“Trupul meu este o camasa de forta; sunt prins intr-un cocon de carne si oase. Ma lupt sa merg, sa vorbesc, sa scriu [...] Nu mai vad zambetele copiilor mei, nici privirile tandre ale celei pe care o iubesc; vad doar mainile ce imi tremura, bratele care lupta sa duca mancarea la gura si picioarele care se inconvoaie sub pesiunea unui corp devenit prea greu. Nu sunt decat un om bolnav care viseaza la nesfarsit, si, daca am iubit candva acest corp, acum il urasc. Coabitam si are intotdeauna ultimul cuvant [...]“Asa isi incepe Guillaume de Fonclare eseul-confesie “Prizonier in propriul corp” (in orig. “Dans ma peau”). Construita ca un bastion in fata unei boli devastatoare, cartea reda lupta interioare a celui pentru care universul se rastoarna si pentru care acceptarea propriului corp si destin e singura optiune.
- Citeste articolul integral si comenteaza pe SmartWoman.ro
