Imi amintesc senzatia pe care am avut-o la finalul filmului “4luni, 3 saptamani, 2 zile”, la vederea imaginii socante a embrionului. “Ce noroc… Asta trebuia sa fiu eu, daca mama mea nu ar fi intarziat la vizita la abortionistul ilegal de pe scara X in orasul Y”. Lista de asteptare era foarte lunga si cu greu (si cu spaga) putea cineva sa gaseasca un loc. Ce ghinion ca tocmai in ziua programarii a avut treaba la serviciu si nu a putut pleca. Ca apoi s-a pricopsit cu mine pe lumea asta si cel putin o data pe luna mi-a spus, de cum am inceput sa inteleg, ca pentru mine si-a sacrificat viata, ca nu vroia copil atunci,ca se pregatea sa-l paraseasca pe betivul si nebunul de taica-meu. Dar asa, cu copil, ce ar zice lumea, unde sa se duca?
Copilarie, cu groazaFoto: PhotoExpress
- Citeste articolul integral si comenteaza pe SmartWoman.ro
