Este plina vara dar frigul ne face sa uitam asta. Oboseala plus sunetul infundat al vantului din toate directiile, ma fac sa simt o transa, iar cand privesc in jur “totul” ce se vede este masurabil doar de catre norii si ceata amestecate, aflate la o ridicare de mana parca de mine. E un spatiu urias dar singuratic, aproape de cer dar tot pe Pamant. Un pamant sterp dar viu. Viu prin rocile sale umede, “pozitive” la fata, de un argintiu nestralucitor. Viu prin urmele de iarba tocita care nu s-a lasat pana nu a a juns si in “top”, intre cei mai duri. Dupa secundele in care am fost “plecat” doar cu privirea, caci trebuia sa stau nemiscat pentru poza de grup, m-am intors spre centrul atentiei, un stalp metalic subtire pe care era prinsa o tablita de lemn: “Cel mai inalt punct din Romania, varful Moldoveanu 2544 m”. Aveam doar 8 ani.

Artificii de RevelionFoto: Agerpres