Ma misca inca mandria cu care ma urcam in fiecare dimineata in masina mea germana, "de firma", pentru a ma duce la serviciu. Daca vreun vecin se scula destul de dimineata, ca sa-si plimbe catelul, si-mi spunea "Buna dimineata!" in timp ce eu invarteam, grabita, cheile in mana, simteam ca deja primul task al zilei a fost indeplinit. Nu, n-as fi putut merge cu metroul, desi as fi facut numai jumatate de ora din extrema vestica pana in cea estica, in loc de cel putin o ora cat faceam cu masina, si asta din mai multe motive. Primul, ar fi cel de mai sus, si anume ca as fi plecat de acasa fara mandrie.
- Citeste articolul inregral si comenteaza pe SmartWoman.ro