Chioggia a fost mai intai o fotografie pe un perete si o promisiune uitata. A fost apoi curiozitatea omului fata de un loc care ti se infatiseaza, chiar si vag, pentru a disparea apoi in anonimitatea lumii. Pe vremea aceea, sa calatoresc singura, chiar si pana la Chioggia, mi se parea aproape imposibil. "Cum", "cu ce", "cand" erau intrebarile de care ma impiedicam la tot pasul si la care nu gaseam niciun raspuns. Mai usor ar fi fost sa ajung in China, daca m-ar fi dus cineva de mana tot drumul, insa nu singura, singura n-as fi crezut ca pot ajunge nicaieri.

Chioggia (Italia)Foto: calatorii-imaginare.ro