"Pe 1 septembrie 1939, eu si sute de alti copii am fost adunati [...]. Ne indreptam catre gara sa fim evacuati undeva departe de Londra. Dar nimeni, nici macar parintii nu stiau unde. Aveam la mina masca de gaze, o eticheta prinsa cu boldul de jacheta [n.red. eticheta pe care erau notate numele, varsta si alte cateva specificatii ale copilului] si un carucior pentru bagaje (nu o valiza) cu pijamale, o pereche de lenjerie intima si cateva sandviciuri. Aveam 10 ani si jumatate [...]. Am nimerit intr-un sat mic din Somerset, numit Uphill. Am fost dusi pe terenul de joaca al unei scoli, aliniati, verificati de paduchi si cercetati de potentialii parinti adoptivi inainte sa fim selectati si alocati catre noile domicilii. Cei mai buni si curati copii s-au dat primii. Era ca si cum am fi fost licitati. Unii copii nu intelegeau - credeau ca au fost trimisi departe pentru ca nu au fost cuminti..." a povestit Ken Long pentru BBC.
- Citeste articolul integral si comenteaza pe SmartWoman.ro
