​VIDEO Colindatul - un obicei barbatesc / "Colindele de razboi" ale romancelor

Vineri, 9 decembrie 2011, 10:48 Life | Muzică

​Desi colindatul este un obicei barbatesc, se intampla ca femeile sa ramana singure. Asa s-au nascut "colindele de razboi", prin care femeile isi plangeau barbatii. "Cand cineva murea pe front si nu mai venea acasa, in locul mortului, in sicriu, se punea un brad. Era obiceiul ca la nastere sa se sadeasca cate-un brad. Zice "ma, sa hiu sigur!" Si atunci bradul ce este? Un substitut! Deci in copârşău puneau bradul si tot ceremonialul se desfasura fara mort. Era bradul acolo. Exista obiceiul acesta, inca se mai pastreaza", a povestit Grigore Lese saptamana aceasta, la Sala Galateca, in cadrul unui concert de colinde la care a participat si un grup de colindatoare din satul Ungureni.

Evenimentul s-a desfasurat cu ocazia festivalului "5 (arte) in cinci (zile) - ICR la BCU"


"Se intampla cateodata, in seara de Craciun, acolo unde erau horitori in casa, zice "ma, n-a vre lelea sa ne horeasca o hora? - nu umblau numa la colindat, ei si jucau, sareau, glumeau. Si horea lelea. Pai horea pana se facea ziua. Da, dar cand horea, toata lumea asculta. Lumea statea cu urechile si asculta. Nu vorbea nimeni. Si-auziti: "mandra floare, norocu' / nu se face-n tot locu' ". Dac-o-ntrebi pe lelea cum i-o fo viata, ea spune ca nu i-o fo tare buna, ca nu tare o avut noroc. Deci ea-si canta viata ei.



Se intampla ca barbatii sa fie dusi de acasa. Si atunci, daca erau dusi de acasa, femeile ramase singure in casa colindau. Altfel, femeile nu colinda. Colinda este un obicei barbatesc. Colinda barbatii: in ceata - in Hunedoara intr-un fel, in Fagaras, in Ialomita, in Pitesti, peste tot.

Femeile au un colind, se zice "colind de razboi". E mai mult cantec spre colind. Si cand colindau se-adunau, erau triste.



Du-te pasare si zboara
La Rusia cea mare
Zboara paste lagare
Acolo-s catanele
Si le spune cu glas bun
C-am ajuns Sfantul Craciun
Si le spune cu glas tare
C-am ajuns o sarbatoare
Si-am ajuns o sarbatoare
Care-i mai mare sub soare
Ca-s desculti si dezbracati
Si-n in lagare bagati
Ca-s desculti si fara paine
Si-n in lagarile pline
Amare li-s zilele
Cum le zboara gloantele

Si-si colinda barbatii plecati. Cateodata se-ntampla asa: se duceau pe front si nu mai veneau niciodata. Si au ramas aceste cantece. Totdeauna in concerte spun doua scrisori si vreau sa vi le spun si in seara aceasta. Spun asa scrisorile:



Maica, maiculita me'
De te-a lovit dor de mine
Ie drumutu' de-a lungu
Orasele de-a randu
Unde-o fi steagu-aplecat
Io acolo-i hi picat
Supt o tulpina de brad
Tat in sange inchegat
Tat in sange de cel ros'
Din feciorii cei frumosi.
Mandre semne mi-i afla:
La picioare - iarba mare
La brau - holdita de grau
La buzuta - scanteuta
La gat - rugut inflorit
Ca de gre moarte-am murit
De plasa cutitului
De pusca Imparatului
Fara lumina de ceara
Fara om dintr-a me' tara,
Fara lumina de sau,
Si plans de tat neamu' meu.

Mortisorii tai lumucă
Tuturor le-ai fost mămucă
Numai mie maştihucă
Cand porunca mi-o picat
Doamne, rau m-am suparat.
Mandra me', mandra iubita
Nu-ti fie voia urata
Si inima rau scârdită
Ca de-a hi-n lume vreo pace
Eu iara ma voi intorce    
Da de-a hi vreo rautate
M-oi lipi lang-o cetate
Si ti-oi scrie-o mandra carte.
-Mai badita, badisor
Scrie-mi carte, ca mi-e dor
Da' n-o scrie cu cerneala,
Ca de-aceia-i multa-n tara.
Si n-o scrie cu carbune
Ca d-acela-i mult in lume
Ci o scrie cu argint
Sa stiu ca-i de la iubit
Carticica-n cornurele
Pa de margini cu margele
Oi citi-o-n pumnisori
Cu lacrimi din ochisori
Oi citi-o prin gradina
Cu lacrimi de la inima.
Mortisorii tai lumucă
Tuturor le-ai fost mămucă
Numai mie maştihucă
Cand porunca mi-o picat
Doamne, rau m-am suparat.



Rau de tine, mult e rau
Nu te-o lasat Dumnezeu
Sa creasca iarba si flori
Pa morminte de feciori
De feciori si de suraţi
Cate patru prunci ramasi
Saracii, dimineata
Tat intreaba pa ma-sa
Mama, cum o fost tata
Tata fost, o fost om bun
L-o-mpuscat un glont din tun

Si povestea asta continua. E lunga. L-o-mpuscat un glont, poate l-o-ngropat acolo. Asa era obiceiul. Cand cineva murea pe front si nu mai venea acasa, in locul mortului, in sicriu, se punea un brad. Era obiceiul ca la nastere sa se sadeasca cate-un brad. Zice "ma, sa hiu sigur!" Si atunci bradul ce este? Un substitut! Deci in copârşău puneau bradul si tot ceremonialul se desfasura fara mort. Era bradul acolo. Exista obiceiul acesta, inca se mai pastreaza.

De ce-am tinut sa vina colindatorii acestia? Noi nu venim aici sa zicem: "gata, ma, asa se colinda!" Exista aceste structuri muzicale si in 2011. Costumele aceastea sunt din Ungureni. Mai exista... Deci eu nu ii laud, ca ma duc, umblu mult p-acolo. Din cand in cand mai vad cate-o baba imbracata cu zadele aceste' mierâie. "Sa poarte zade mierâie / C-o murit fecioru' mie" - mierâie, adica mai spre doliu, vanat, culoarea vanata".