The Kryptonite Sparks este un power-trio incandescent, „care invie simturi si organe demult uitate si electrizeaza sinapsele dintre sunet si emotii”. Au crescut pe muzica lui Pink Floyd si a lui Bob Marley si s-au scolit in afara. Razvan Anton (tobe), zis si Huhurez sau Miguel, a studiat Artele Plastice in Italia, iar cei doi frati, Razvan (voce si chitara) si Rares Diaconu (bass si voce), au urmat Conservatorul la Londra. Botosaniul i-a unit, iar din 2010 sar scantei la concertele lor. Se recomanda a fi eclectici, electrici, netrebnici si au adus un aer nou underground-ului romanesc.
Avem doi Razvani, doi frati, trei membri, trei ani diferenta intre voi. Va plac culoarea verde, scantaielie, undele de bruiaj si sunteti asa intergalactici. De pe ce planeta ati ajuns aici si nu e plictisitor pentru voi Pamantul?
E cea mai interesanta planeta dintre toate pe care am fost, e si singura de pana acum. Ne-am cunoscut in minunatul oras Botosani, cautam un tobosar, l-am gasit pe Razvan Anton intamplator intr-un bar, era un jam night, l-am intrebat daca vrea sa se alature proiectului nostru, care pe atunci n-avea nicio destinatie, niciun nume, nimic.
Cand se intampla asta?
In 2010, eram inca in liceu si eram o trupa noua care incerca sa vina cu ceva diferit. Initial, a a inceput ca un proiect de cover-uri, nu ne gandeam atunci ca o sa ajungem pana aici. Eram patru membri, insa celalalt vocal nu prea mai avea timp si a trebuit sa plece, ceilalti m-au incurajat sa cant, deci am ajuns solist mai mult fortat. Ne-am confruntat de atunci cu tot soiul de lucruri care ne-au maturizat cat de cat, insa inca suntem in procesul de maturizare.
Cum e muzica voastra. Dati-i o definitie facand abstractie de la toate celelalte zgomote din lume.
Ca gen muzical suntem indie rock, alternative rock, multe influente alternative rock-ului, bossa nova, si ceva hard rock, avem o abordare destul de eclectica. Incercam sa imbinam tot ceea ce ne place la momentul compunerii, dar totusi sa tinem o linie, sa nu fie zgomote aleatorii, sa le aducem pe toate in universul The Kryptonite Sparks, care e destul de greu de definit prin cuvinte, ci mai degraba prin muzica pe care o facem.
Voi sunteti un grup care s-ar putea numi cliseic “tinerii frumosi ai tarii”, ati studiat in strainatate si v-ati intors pe meleagurile natale totusi. Ce au in comun Botosaniul, Londra si Italia?
Au oameni. Pot sa zic ce nu au in comun. Nu au in comun o scoala de muzica, o istorie minunata a secolului trecut care a revolutionat muzica moderna pornind din anii ‘30, ‘50, pana la revelatiile anilor’60, ’70. Romania a trait istoria de care vorbeam intr-o masura mai mica decat cei din vest. Ceea ce puteam insa sa apreciem la noi e faptul ca oamenii sunt mai sinceri. La noi iti dai seama usor daca un om e binevoitor sau nu, britanicii au o anumita raceala. Au o politete care nu e e neaparat binevoitoare tot timpul.
La Londra ati studiat prestatie scenica. Ce inseamna asta?
A fost ca la un Conservator normal doar ca aveam si ore de prestatie. Nu am invatat pe hartie cand trebuie sa dam din cap sau cand sa sarim pe scena. Trebuia sa facem coveruri si sa studiem stilul mai multor artisti. Asa ca faceam o documentare, un research pentru a observa diversele manifestari ale muzicii si faceam asta saptamanal.
Alegeati voi melodiile, artistii?
Era curriculum obligatoriu. Parcugeai cam toata istoria muzicala si cam toate genurile care au marcat forma muzicii din zilele noastre.
Razvan Anton, de ce ti se zice Huhurez sau „Miguel”?
Sint autotintitulat Huhurez, eu mi-am ales numele asta. A fost prima oara nickname-ul de pe Facebook, mi se parea foarte muzical. Miguel nu ma simt deloc, de la o frizura mi se trage. M-am tuns dupa multi ani in care am avut plete si atunci au ramas toti socati. Mi-au zis ca arat ca un latino lover cu mustata.
Razvan Diaconu, zice internetul despre tine, de fapt tu zici pe internet ca esti chitarist, musician, fotograf, grafician,cinefil , astrofizician si mincinoos compulsive. Asa e?
Primele sunt adevarate, dupa se apropie de domeniul fantastic. Mi s-a parut amuzanta rezonanta cuvintele. Muzician incerc sa fiu, sunt pasionat de fotografie, de film si grafica. Dar toti suntem atrasi de partea vizuala, iar estetica se transpune in toate artele, nu neaparat in muzica. Arta vizuala e un element frumos care se imbina cu muzica, de la postere, coperta de album, la videoclipuri etc.
Rares, daca n-ar fi fost muzica, atunci ce?
Cand eram mai mic imi placeau matematica si fizica, lui Razvan la fel, el a fost la liceul de mate, dar acum daca ar fi sa aleg ceva as alege ceva din domeniul artelor vizuale, grafica, film.
Voi va faceti afisele?
Conceptul il facem impreuna, Huhurez deseneaza, iar Rares il pune in pagina, construieste aspectul final.
The Kryptonite Sparks, “cea mai buna trupa britanica din Romania”, cum vi se pare titlul asta?
Usor pompos, dar n-am spus-o noi. Da, muzica pe care o ascultam, mai mult decat cea pe care o facem, are influente britanice, dar e facuta in Romania asa ca poti sa zici ca e romaneasca. Aproape tot ceea ce ne influenteaza are origini vestice, mai specific de atat britanice. Ne plac si trupe din alte tari, dar in Marea Britanie s-a inventat mult din ceea ce facem.
Cu ce muzica ati crescut?
Cu colectia de cd-uri a tatalui nostru si cu vinuluri. Aveam un cd cu Bob Marley, unul cu Ub40, toata discografia Pink Floyd, The Wall si multe altele. L-am ascultat pe cel cu Bob Marley foarte mult, insa cd-ul care ne-a influentat cel mai mult a fost cel cu discografia Pink Floyd.
Ce muzici va inspira acum?
Ascultam mult rock psihedelic. Ultimul album pe care l-am ascultat si pe care l-am redescoperit, ca a a fost scos in 2013, a fost de la Volcano Choir, trupa tipului care are si Bon Iver.
De unde numele The Kryptonite Sparks?
Am vrea sa spunem o poveste complexa, dar nu e chiar asa. Aveam nevoie de un nume, mai ales ca trebuia sa cantam la balurile locale din Botosani, ceea ce era o mare onoare pentru noi, neavand unde canta. Eram in stadiul de trupa de liceu, cantam coveruri, mai mult prietenilor pentru ca altcineva habar nu avea cine suntem, si chiar la prima cantare ne trecusem numele pe o foaie ca sa ne poata prezenta organizatorii, iar langa am trecut o dunga si un x. Si ne-a prezentat ca trupa Dunga si X, atunci am zis ca nu-i ok pentru ca nu avem superputeri de Xman. Asa ca am cautat niste cuvinte in care ne-am putea regasi. Kryptonite e un cuvant foarte puternic, are conotatii vizuale si sonore puternice, ne plac si benzile desenate, ne uitam mult la desene si asta a fost decizia de a ramane cu Kryptonite, iar Sparks a venit in urma publicului, care era destul de instabil asa, ceea ce e e foarte bine, sa ai oameni care nu-s chiar intregi la minte.
Care-i legatura voastra cu Vita de Vie, v-a fost Adi Despot un fel de mentor?
Mai mult decat mentor, a fost foarte activ implicat in partea de productie a celui mai recent album. Ne-am cunoscut in 2015 prin intermediul Darkside, a fost un concurs de popularitate, te inscriai, si lumea trebuia sa te voteze. Cei de la Darkside ne-au propus Vitei de Vie si asa am ajuns sa ne alaturam trupei in turneul de aniversare a 15 ani de Fenomental. Intre timp lucram la materialele noastre, doar ca nu stiam in ce directie sa o luam ca sonoritate. Am apelat la Adrian si am stabilit impreuna in ce directie sa o luam ca ca influenta sonica.
Cum vedeti undergroundul romanesc?
Inca e cumva la inceput, poate invatam lucruri care in alte tari sint foarte bine impamantenite. In plus, mai putina aroganta si mai multa integritate n-ar strica. Ar trebui sa constientizam ca trebuie sa ne ajutam unii pe altii si ca ne descompunem usor, usor daca nu cladeste fiecare cate o caramida acolo unde trebuie.
Ajungem si la Golanii beau ceai, care e nominalizat la best Romanian alternative video. Ce a vrut sa zica poetul si ce e acela un Golan?
Un Golan, doi golani… Un golan cred ca e o persoana care nu neaparat tinde sa fie diferita, dar e fara sa fie vorba despre vreo rebeliune de dragul de fi rebel, pur si simplu nu te regasesti in anumite situatii, norme Si atunci unii iti aloca acest termen care noua nu ni se pare deloc jignitor, ci mai degraba amuzant. Piesa e destul de simpla, nu e nimic complex la ea, chiar e una dintre cele mai simplute ca incarcatura emotionala. Sa zicem ca te trezesti intr-o dimineata alaturi de cineva si te gandesti daca e daca e ceea ce-ti doresti sau nu.
Voi sunteti golani?
Nu e un termen pe care ti-l dai, dar avand in vedere ca nu ne regasim neaparat in mase am putea zice ca da, suntem golani.
Pe cand melodii in engleza, romgleza sau altele?
Planuim sa scoatem niste piese in engleza pentru ca ne confruntam cu dificultatea de a trimite piesele noastre si in afara si de a fi intelese, dar n-am vrea sa facem asta fortat. Am vrea totusi sa pastram limba romana pentru ca asta e tara in care ne-am nascut si oricat de multa engleza am sti, limba romana are alta rezonanta, atat pentru pentru noi cat si pentru cei care asculta.
Reusiti sa traiti din muzica, v-ajung banii?
E din ce in ce mai ok, suntem oarecum pe zero, e loc de mai bine, dar nu suntem una dintre trupele care se plange. Vedem loc de crestere, iar asta se face doar in timp, nu peste noapte. Dar avem rabdare si sintem oarecum siguri ca asta e drumul pe care vrem sa mergem.
Care-i kriptonita voastra?
Razvan Diaconu: Sa incepem muzical pentru ca e primul lucru la care m-am gandit. Imi place foarte mult sa reascult albumele lui Pink Floyd, in sensul ca e o slabiciune, cat de partea de negative a acestui termen, a inceput sa-mi placa Taylor Swift
Rares: Sunetul pe care il scot doua placi de scart cand le apropii una de cealalta.
Huhurez: Muzica proasta.
Imagine si Montaj: Nitsch-Petioky Balazs / Realizat cu echipamentNikon
*HotNews.ro promoveaza cultura underground din Romania. Daca ai auzit, vazut sau citit ceva interesant, da-ne de stire, iar noi dam mai departe!
0
0
