Actualizat acum

Material sustinut de Julius Meinl

Lori din Onești. Ador la Ploiești. Reportaj din culisele concertului Loredanei Groza

de Eugen Istodor     HotNews.ro
Joi, 22 martie 2018, 9:48 Life | Muzică


Lori
Foto: Hotnews
Care-i ideea? Ce se întâmplă cu artistul, nu orice artist, adevărat. Cum este Loredana Groza înaintea unui spectacol. Cum stăpânește necunoscutele? Inspirația pentru un nou concert în rutina unui turneu lung. Ore furate de somn, mereu cu valiza făcută. Vocea? Răcise. Și abia începuse “Ador”. Instalațiile video? Erau blocate între Constanța și Ploiești. Drumul era plin de răul vremii. Reportaj din turneul Ador, 11-25 martie 2018. Mâine veți citi un interviu cu Loredana Groza, luat în condiții de turneu.

E duminică. Nu se vede om cu om pe stradă. Grindină. Polei. Frig. 

Cine-ar ieși din casă? Stau în fața lui Lori. La un ceai. Ea detox, eu Blue. O descos despre noaptea ce a fost. Și ea pare încă pe drumul Constanței. Concertul Ador se-ncheiase pe la miez de noapte. Bis-uri, autografe, demachiat, pornit spre București. Noaptea însă a fost ostilă. A dat vânt și grindină. A ajuns la București în zori, a furat câteva ore de somn. După mine ar trebui să fie terminată, dar nu! Are o neliniște. Are alte drumuri de făcut prin casă. Mașina cu echipamente tehnice a ajuns la Ploiești, unde în seara asta urma s-o facă lată. 

Dar echipamentul video deviat de pe Autostradă, fusese înțepenit în trafic, iar, apoi, făcuse pană. 
Departe, departe de Ploiești. Va ajunge sau nu grafica? Își pregătește termosul cu ceai. Din fugă alege o hamsie în ulei. Delicioasă, îmi spune. Și mă-mbie să împărtășim. Încerc să-mi văd de obsesie. O întreb de voce. N-a vorbit toată dimineața. Și acum rostește, dar pe alese, discret. 

Răcise rău într-un concert de început de turneu, la Berăria H. O privesc panicat. 

Vin cu leacuri băbești. Ou ai luat? O apucă râsul. Poftim? Nu cred în ou, nu e adevărat. Ce să facă oul? E vorba de voce, nu de stomac. Alt organ, nu-i așa Eugen? O dau pe glumă. Dar aflu astfel că are antrenor special pentru voce. Organul ăsta are antrenor prin țări nordice. Și pe Skype exersează cu antrenorul ei. În fapt, vocea dogită, răcită trebuie exersată într-un anume fel, nimic mai mult. Termosul cu ceaiul de turneu este gata. Prind curaj. Și cum te aduni? Întreb, din nebunia asta de turnee, nesomn, voci dogite, rătăciri de tehnică. Aș vrea să am ceva mai mult timp, dar mă mulțumesc cu ceea ce am. Îmi impun și așa momente de singurătate. 

Pur și simplu, când lumea se odihnește, uite, în zilele de după Anul Nou, de exemplu. 

Fug în studio, gândesc versuri și muzici. Știi, după Revoluție, atunci a trebuit să-mi regândesc cariera. Ce-i de făcut? Lumea se transformase. Se înstrăinase de muzică. Era greu să-ți găsești oameni de încredere, era greu să plătești compozitori, versificatori. Așa a apărut Atitudine. Eu am scris cântece, de la vers la melodie. Depindeam de mine. Și de atunci știu ce-i de făcut, când mi-e greu. 

Ador la Ploiești Se apropie ora. 

Își strânge trei genți mari, greu de dus. Mă întreb ce duce acolo. Dar tac. Pare hotărâtă. Intră în transă, îmi spun. Ne urcăm în mașina de turneu. Se așează în față, lângă șoferul Gabi. Întreabă din nou despre oameni. Ce fac? Cum sunt? Au ajuns la Ploiești? Da! Instalația video, nu. N-o să avem înger? Întreabă. Gabi nu răspunde. Privește în față și iar o tachinez. Cum e cu calmul? Știi, cu asta m-am obișnuit. Nu-i ușor. Dar nu ai ce face. Lori vorbește de mâna lui Dumnezeu. Înțeleg eu: a neprevăzutului și știe să nu neliniștească. Neprevăzutul, Dumnezeul. Nu este resemnare. Este ceea ce se numește “lasă lucrurile să se întâmple”. 

Privim pe geam. O întreb de vreme. 

Își amintește de frigul Oneștiului din anii 1980. Dar îl ține și pe acela departe. Sub ochi defilează o lume în care nimic nu s-a schimbat. Case, drum, un peisaj pestriț, neterminat. Nici-nici. O întreb de carieră. Loredana vorbește de public.

 

De fiecare dată, la o răscruce, a simțit publicul. Ce vrea acesta. Recunosc, priveliștea de frig de afară este fără speranțe, n-are mamă, n-are tată.  La Ploiești, lângă mașină, apare vesel Tati, Anghel Stoian, omul care știe rostul concertelor. Tati îi face cu ochiul Loredanei. Ea e amuzată. Pe Tati îl știe de când a câștigat prima pâine din cântec. 

Intră la machiaj. E traumatizant, cred.  

Obraz, pleoape, gene, sprâncene. Mâini trag, tamponează, pensează, piaptănă. Nu-i loc de mine. Iese la o repetiție înainte ca publicul să intre în sală. Întreabă dacă a venit Îngerul. Îngerul nu va mai veni. Spune: decorul voi fi tot eu. 

Îngerul va fi Loredana Și concertul începe. 

Îmi dau seama de ce Loredana poate fi și decor și Înger și design graphic. 

Orice muzică interpretează, Loredana are pregătite mai multe perspektive.  

Una este cea a costumelor. La Ploiești, ca oriunde în turneu, va avea cel puțin 5 schimburi de costume. Costumele dau peste cap ochiul spectatorului. Priviți:




 

 




Apoi, repertoriul Loredanei. 

Stilurile diferite reînoiesc melodia. Sună diferit, până la urmă, aceeași melodie din anii 1980. I-am și spus, de altfel, de ce nu ieși doar tu cu un microfon. Păi, omul a venit să vadă show nu șușanea.

 

Și asta m-a dus cu gândul tot la inspirație. Loredana a cântat cu BUG Mafia, taraf de lăutari, Direcția a V-a, ca să enumăr doar câteva reinventări.







Emoția. M-am întrebat ce-i cu Loredana.  

Cu gâtul bulit, cu decoruri înghețate pe drum. Pe drum, recunosc, nu puteam deloc să pun cap la cap atâtea necunoscute. Dezordinea din mintea mea au devenit uitate în clipa în care Loredana a pus mâna pe microfon. A încălzit atmosfera ploieșteană cu două versete din Bună seara iubito. Sala a reacționat imediat. A recunoscut melodia. A urmat Fata cu sosete. Infernul erotic sunt femeia ta. Urmează melodii remodelate, dar care sunt bune de dans. O inimă de 16 ani, a treia-a patra melodie, lumea e-n picioare. Apogeu.








Durerile de gât ale Loredanei? Răspunde Zig Zagga 

Și nu în ultimul rând Loredana este Înger, decor pentru că are echipă. În momente exacte, pe scenă intră echipa și ține showul la aceeași intensitate. E hip hop. E taraful de lăutari. E Zsuzsana-Vocea României. E Blagoslovește.

 

Se cer bisuri. Autografe. Se lasă jos măștile. 

Se adună de pe scândura ploieșteană costumele. E o tăcere curioasă. Ușile sunt vraiște. E frig. Se aude foșneala cablurilor trase din priză. Mama Loredanei, prezentă la concert, spune: iar și-a dat Lori tot sufletul! Loredana pare că dă un răspuns, crede că și-a pierdut telefonul. Apoi, se-ntreabă despre bagaje. Era ora zero. Și, poate, se gândea și la totemurile ei. Sunt acolo? În bagaje? Elefănțeii indieni care-i aduc norocul. 



  Facebook lori.groza 

 Site loredana Groza

VEZI din seria de interviuri despre creatie si inspiratie:

PRIMA PARTE a interviului cu Cristina Bălan

Despre provocarile, inspiratia si cultura Vocii Romaniei, Cristina Balan, partea a II-a


Si seria de VIDEOinterviuri cu Florin Dumitrescu, textierul de la Sarmalele reci si Directia a V-a.

PARTEA INTAI-reteta hit-ului
CREATIILE Dac-ai sti si Telefonul nu mai sună.

 




Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.














3614 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    a fost odata (Joi, 22 martie 2018, 20:49)

    Merele de aur [anonim]

    bravo Loredana insa am o poveste, am gasit in demisol unde nu am mai intrat de 20 ani un disc vinil cu Pink Floyd, am fosyt impresionat dar nu mai aveam pe ce sa-l ascult cu cine sa-l ascult si de ce sa-l mai ascult...tu esti acest disc vinil


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by