​Un interviu luat în miez de noapte, în mașina care ne aducea la București, prin viscol și ceață. O întoarcere în timpul albumului "Atitudine". Este momentul reinventării, momentul în care Loredana Groza a realizat că altfel nu se poate. Că totul depinde de ea. compoziția, cântarea, re-creerea. Partea a doua a reportajului de turneu Ador.Prima parte, "Lori din Onești, Ador la Ploiești", poate fi văzută AICI.

Loredana GrozaFoto: Hotnews

Nu sunt genul de persoană care-și cosmetizează trecutul o dată devenit celebru

Reporter: În timpul concertului, spre final, ai repetat Lori din Onești.

Loredana Groza: E locul în care m-am născut și sunt mândră că sunt o fată venită dintr-un orășel și, cumva, faptul că n-am uitat de unde am plecat. Sunt mândră de rădăcinile mele. Nu sunt genul de persoană care-și cosmetizează trecutul o dată devenit celebru.

Reporter:Suntem la Onești, la 12-13 ani. Ce ascultai?

Loredana Groza:Când eram mică-mică, mama m-a învățat muzică populară. Apoi, Margareta Pâslaru. Prin clasa întâi, ABBA, Boney M, Bee Gees. Beatles-ul l-am descoperit mai târziu. Comuniștii nu prea promovau Beatlesul.

Îmi plăcea să fiu aplaudată, să fiu în centrul atenției

Reporter:Ce te-a aruncat la 14 ani pe scenă?

Loredana Groza:Ce? Plăcerea de a cânta. Mergeam în excursii cu autocarul ONT și eram fascinată de microfonul de la șofer. Eram fascinată de faptul că eram auzită de toți cei din autocar. Ideea că vocea mea se auzea, îi cuprindea pe toți m-a prins. Aveam un obicei, să fac un minirecital pentru călători. Și, da, îmi plăcea să fiu aplaudată, să fiu în centrul atenției.

Reporter: Ce-o fi asta?

Loredana Groza: Probabil, firea, caracterul. Mi-a plăcut să fiu nomber one.

Muzica este ceva dumnezeesc

Reporter:Te apucă anxietatea fără public?

Loredana Groza:Știi, acum mi-e imposibil să treacă săptămâni fără cântat, fără public.

Să-i simt că-i fac fericiți. Vocea, vocea umană este energie pură. Să lucrezi cu frecvențe fine, să faci un astfel de tuning cu sufletele oamenilor este fascinant. Mă fascinează să pot să creez acea armonie perfectă, care o dă muzica. Muzica este ceva dumnezeesc, nu cred că pot s-o descrii în alte cuvinte. Este intangibilă, imaterială, invizibilă, dar este.

Vocea cred că vine de pe altă planetă

Reporter:Dar tu îți poți controla vocea, o poți face bine, o poți modula. Ce este dumnezeesc în asta?

Loredana Groza:O controlez, dar nu o controlez. Uneori tu trebuie doar s-o centrezi, s-o pui acolo unde trebuie ca să strălucească.

Dar ea vine de undeva, nu știu de unde.

Reporter:Păi, o ai, nu știi de unde vine?

Loredana Groza:Nu, cred că vine de pe altă planetă. Altfel nu-mi explic, nu-mi explic cum a putut să existe un Pavarotti, o Whitney Houston.

Doar furând meserie, merge. N-ai cum.

Reporter:Te-ai apucat devreme de creație, de scris cântece.

Loredana Groza:Știi, mi-am dat seama că se schimbă timpurile în 1990, după Revoluție. Am luat-o de la zero. Am lăsat trecutul deoparte și am pornit într-o nouă lume, într-o nouă abordare a muzicii. Lumea percepea altfel muzica. Nu mai existau Case de discuri, Electrecordul era o chestie semi-comunistă. Muzica se vindea pe tarabe. Nu era nimic sfânt. Muzica se copia, manipula mult mai ușor decât înainte.

Reporter: Te-ai panicat?

Loredana Groza: Nu, dar mi-am dat seama că trebuie să mă schimb, să iau taurul de coarne, să depind doar de mine. Mi-am dat seama că trebuie să-mi scriu propria muzică, chiar dacă n-am experiență, chiar dacă nu știam cum să fac asta. Am avut profesori foarte buni.

Adrian Enescu m-a învățat cum să fac o înregistrare, cum să orchestrez. Marius Țeicu, la fel. De la fiecare am furat meserie. Doar furând meserie, merge. N-ai cum.

E foarte important să ai încredere în tine și să ai curaj

Reporter:Ai avut o relație destul de tensionată cu mentorul Enescu.

Loredana Groza:Da, au fost momente de tensiune. Toți oamenii care sunt creativi au astfel de momente în care se lovesc orgoliile. Sunt tot felul de situații care se creează în studio.

Reporter: Erai nesigură?

Loredana Groza:Deloc. Mereu am avut o încredere fantastică în mine. Asta m-a ajutat să depășesc situații dificile. E foarte important să ai încredere în tine și să ai curaj. Astfel am depășit “ceea ce aveam în dotare”.

Eram un critic foarte dur.

Reporter:Ce-aveai în dotare?

Loredana Groza:Vocea. N-am studiat, n-am studii de specialitate. Sunt autodidactă. Stăteam și cântam singură ABBA. Mă înregistram, mă ascultam. Mama, la fel. Totul prin puterea mea de a decide. Dacă e bine sau nu. Nu m-am îmbătat cu apă rece. Eram un critic foarte dur.

Dar mama voia să fiu impecabilă

Reporter:Ce greșeai?

Loredana Groza:Nu neapărat greșeam. Dar mama vroia să fiu impecabilă. De la apariție la notele perfect intonate, interpretare, respirație. Tot ce înseamnă un artist. Toate chestiile astea costă. Da. Timp. Îmi lipsește timpul. Mi-ar plăcea să am mai mult timp să scriu cântece. E o plăcere extremă pentru mine. Îmi place să stau acolo în studio, să am o mică idee și să dezvolt.

Reporter:De unde plăcerea asta?

Loredana Groza:Am început cu Atitudine. Și am continuat până la Îngeri. Toate piesele scoase după Revoluție au ori versuri, ori muzică scrise de mine. M-am implicat în tot procesul creativ. Orchestrație, mix. Am reușit să fac echipă cu muzicieni de peste tot. Italia, Franța, Germania.

Să nu-mi fie frică de schimbare

Reporter:Te-ai schimbat de multe ori. De la BUG Mafia încoace. De ce?

Loredana Groza:Îmi place să mă recreez. Și acum am luat optzeciul și l-am reorchestrat. Și încerc să prind pulsul prezentului. Să nu-mi fie frică de schimbare. A fost organic.

Enescu a spus Lori, hai să facem niște muzici în stil țigănesc. Am făcut un turneu în Berlin cu asta. Mai târziu, Adrian Sârbu m-a auzit cântând cu lăutarii mi-a spus: acum, faci album!

Agurida a venit exact în momentul în care muzica aceasta era dusă în derizoriu

Reporter:După 1989 n-a fost vremea lăutăriei.

Loredana Groza:Dar a venit vremea ei. Agurida a venit exact în momentul în care muzica aceasta era dusă în derizoriu. Într-o superficialitate extremă. Mă durea sufletul văzând că tinerii considerau cântecele acestea desuete. Eu simțeam că ne putem întoarce la rădăcini. M-am întors la Maria Tănase și am redat ceva din puritatea folclorului.

Reporter:Nu ți-a fost frică de eșec?

Loredana Groza:Nu. Vocea mea s-a mulat pe folclor. E greu să cânți, am văzut asta. Oricine poate cânta un cântec popular, dar transmiterea spiritului lui este dificilă. A cânta folclor e o senzație unică.

Generații au întotdeauna contradicții, dar muzica unește

Reporter:De ce nu te-ai făcut Irina Loghin?

Loredana Groza:Nu m-am făcut Irina Loghin. Cred că am încercat să fac mai mult decât folclor. Am vrut să aduc folclorul în fața unui public tânăr, care se dezlipsise complet de muzica tradițională. Acum a devenit supercool să cânți folclor. Sunt disperați să cânte, danseze pe muzica asta, odată considerată desuetă.

Reporter:Cum ți se par capriciile astea ale publicului?

Loredana Groza:E într-o continuă schimbare. Nimic nu-i permanent. Totul se transformă, totul e viu, nu poți ține într-un tipar. Important este că am găsit un limbaj comun. Cu care mă pot conecta spiritual, muzical cu generații de o seamă cu mine, mai mici, mai mari. Dacă te-ai uitat în sală, sunt dela copii la adolescenți, la bunicuțe. Asta e răsplata cea mai frumoasă. Să aduci împreună tinerii cu părinții. Generații au întotdeauna contradicții, dar muzica unește.

Reporter:Nu te zăpăcește 2018?

Loredana Groza:Nu. e fantastic. Trebuie să te focusezi, să-ți găsești conexiunea cu tine însuți. E o lume nebună, nebună, nebună, dar o lume pe care trebuie s-o observi, s-o știi, dar asta nu-nseamnă că trebuie să te afecteze în centrul tău, în ființa ta profundă.

A rămâne în contact cu tine este esențial, altfel te risipești.

Încerc să mă accept așa cum sunt, să nu mă judec prea tare

Reporter:Cum faci asta?

Loredana Groza:Îmi caut, îmi găsesc timp pentru mine.

Reporter:Mă întreb ce-i de făcut?

Loredana Groza:Să fac oameni fericiți, să fiu și eu fericită. Și e un proces. Încerc să mă accept așa cum sunt, să nu mă judec prea tare. Să am compasiune, să dăruiesc. Și e un exercițiu pe care încerc să-l fac tot mai bine.

Am o viață complicată. Tot timpul pe drumuri.

Reporter: Care-s limitele lui Lori?

Loredana Groza:Uite, aș vrea să fac mai multe. Pentru fata mea, să stau mai mult cu familie, să merg cu soțul meu la restaurant. Să stau cu părinții, cu prietenii. Știi, nu mai am timp de nimic. Am o viață complicată. Tot timpul pe drumuri.

Reporter:Drumul?

Loredana Groza:Da, sunt expertă în bagaje.

Reporter: Ce-ți bagi în bagaje?

Loredana Groza: Viața. Ai mei nu mă știu decât făcând și desfăcând bagaje.

Trup de om, cap de elefant. Aduce prosperitate și fericire

Reporter:Porți cu tine vreun semn, ceva ce-ți aduce noroc?

Loredana Groza:De ce nu? E Ganesha. Trup de om, cap de elefant. Aduce prosperitate și fericire. E un zeu benefic.

VEZI din seria de interviuri despre creatie si inspiratie:

Trebuie sa cauti si altceva decat mici si bere pe Valea Prahovei si tv de proasta calitate

Ce-am pierdut? Fericirea. Cantările unei lumi dispărute vin de la formația Trei Parale. Vezi partea a doua și țitera

PRIMA PARTE a interviului cu Cristina Bălan

Despre provocarile, inspiratia si cultura Vocii Romaniei, Cristina Balan, partea a II-a

Si seria de VIDEOinterviuri cu Florin Dumitrescu, textierul de la Sarmalele reci si Directia a V-a.

PARTEA INTAI-reteta hit-ului

CREATIILE Dac-ai sti si Telefonul nu mai sună.