Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România explică de ce nu l-a primit ca membru pe Nicu Covaci, fondatorul trupei Phoenix, susținând că o astfel de decizie „este supusă exigenţelor profesionale statutare”.

Nicu Covaci Foto: Agerpres

În cazul tuturor candidaţilor care nu au absolvit o instituţie de învăţământ superior muzical, dobândirea calităţii de membru al UCMR este supusă condiţiei statutare constând în promovarea unui examen de admitere, iar în cazul lui Nicolae Covaci examenul a fost organizat şi notat ca atare în cadrul Biroului de muzică jazz/pop, susține Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR), într-un comunicat de presă citat de Agerpres.

UCMR mai spune că se face „o regretabilă confuzie” între Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, între drepturile patrimoniale de autor ale compozitorilor şi apartenenţa la o uniune profesională.

Conform sursei citate, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România nu gestionează drepturi patrimoniale de autor. Această din urmă activitate este desfăşurată de către o altă entitate, UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, al cărui membru este şi Nicolae Covaci şi care-şi valorifică toate drepturile de autor în calitate de titular prin această instituţie.

„Apartenenţa sau nu la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România nu priveşte şi nu afectează existenţa sau recunoaşterea calităţii domnului Nicolae Covaci de autor şi de titular de drepturi de autor”, mai arată UCMR.

În urma examenului de admitere în UCMR, Nicu Covaci a obţinut nota 7,60, ceea ce îl plasează sub nota de promovare (8,00), conform Regulamentului privitor la admiterea în această uniune de creaţie.

Nicu Covaci (75 de ani) a înfiinţat Phoenix şi este autorul unor melodii legendare precum „Cantafabule”, „Cei ce ne-au dat nume” sau „Mugur de fluier”.

Decizia Uniunii Compozitorilor, criticată de artiști

Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România a fost criticată de ministrul Culturii, dar și de colegi ai muzicianului timișorean.

• „Am aflat şi eu, cu surpriză amară, că Nicu Covaci nu a luat "examenul" pentru a fi membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
• Examenul de câteva zeci de minute s-a presupus a înlocui 60 de ani de examene trecute cu imens succes în faţa publicului.
• Cred că undeva, ceva e profund greşit cu acest UCMR... Nu am competenţa să judec principiile statutare ale Uniunii, sunt convins că membrii săi sunt eminenţi reprezentanţi ai breslei. Dar pare că normele în baza cărora funcţionează au rămas undeva, în urmă”, a scris pe Facebook ministrul Culturii, Lucian Romașcanu.

El consideră că „o asemenea organizaţie ar trebui să fie ea cea care invită marile nume să i se alăture, nu să supună umilinţei unui examen oameni care şi-au asigurat, deja, locul în istoria breslei respective”.

Romașcanu a dat şi câteva exemple de anomalii: „Nicu Covaci picat la examen, Nicu Alifantis refuzând politicos sa "facă cerere" ca să intre în UCMR (tot cu examen...) spunând ironic-amar că nu îndeplineşte condiţiile cerute, Gheorghe Zamfir primit prin 2000 după nenumărate demersuri etc. etc. E clar că e ceva putred... Acum vorbim de UCMR dar sunt exemple la fel de greu de explicat şi în alte uniuni de creatori. Cred că e momentul ca legea asociaţiilor şi fundaţiilor (OG26/ 2000) şi alte norme incidente domeniului sa fie reanalizate cu atenţie de Ministerul Culturii şi de cei implicaţi şi să fie aduse în mileniul actual”.

Și muzicienii au criticat UCMR, pe rețelele sociale.

Luiza Zan:

• „Scandalul Nicu Covaci ar trebui să dea (şi chiar dă) de gândit tuturor muzicienilor, muzicanţilor, compozitorilor, muzicologilor la început de drum.
• Poţi construi o carieră care să inspire generaţii, să îţi cânte o ţară întreagă piesele, asta nu înseamnă că eşti compozitor. Te întrebi - dacă Nicu Covaci nu este compozitor, ce este? Înţeleg perfect nevoia de a păstra un standard ridicat, de a valida compoziţii cu reală valoare artistică. Dar ce înseamnă asta?
• Valoarea artistică nu ar trebui să o dea şi dăinuirea peste decenii a unei muzici? De câte ori nu s-a întâmplat ca o compoziţie validată peste timp să fie primită prost la prima audiţie? Ascultăm diferit, cu urechile îmbătrânite, aşa este.
• Poate fi descurajant să te apuci de scris muzică pe gustul publicului, să fii un tânăr chitarist de rock care scrie în limba română şi să auzi că Nicu Covaci a luat sub nota 8 la un examen de muzică…
• Lăsând rigoarea tehnică deoparte, nici Enescu nu a mai fost iubit de UCMR după plecarea din ţară. Dar ăsta nu e motiv de mândrie pentru nimeni, dimpotrivă. Te întrebi, pe bună dreptate, de ce Brian May este „Sir” în aceeaşi zi când Nicu Covaci este „sic”.

Gheorghe Zamfir:

• „Nicule, prieten drag, cu regret citesc ştirile zilei şi trebuie să-ţi spun că-ţi sunt alături şi că povestea ta a fost trăită şi de mine. Uniunea Compozitorilor din Franţa mă primea cu braţele deschise în anii '70 iar UCMR nu a dorit acest lucru până în anul 2005, pentru că cei de la conducerea uniunii mă considerau compozitor de sârbe şi hore.
• Ce certificare îţi mai trebuie ţie, Nicu Covaci, legendă românească în ale muzicii, de la o astfel de organizaţie? Tu ştii bine că umilirea valorilor naţionale a fost şi încă este un sport naţional.
• Esenţa muzicii noastre se află adânc sădită în sufletele multor generaţii, această realitate nu poate fi notată de nicio comisie. Fruntea sus! Te iubim, pentru tot ceea ce eşti şi ai lăsat ca artist!”.

Florentin Milcof:

• „A scris prima dumnealui piesă în 1964. Acum aproape 60 de ani. Dacă nu mă înşeală „biblioteca” acum vreo 60 de ani era membru fondator al primei trupe de ghitare electrice din România. Se numea Sfinţii.
• Acestui om cu această carte de vizită i s-a comunicat printr-o hârtie acum 2 zile (conform foto) de către UCMR că nu a trecut examenul de admitere în respectiva instituţie care se numeşte Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, hârtie semnată de un anume domn Nicolae Gheorghiţă.
• Păi bine mă Ghiţă, pe la tine la portiţă a ajuns Mugur de fluier? Sau altele? Peste sută ne zice domnul Covaci în interviu. Tot respectul pentru numele celor din biroul jazz/pop dar oare chiar aşa ar trebui să fie? Şi întreb, cu tot respectul pe domnii Tiberian, Natzis, Tudor, Gavrilă şi toţi ceilalţi. Şi mai fac următoarea comparaţie.
• Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii i-a conferit titlul de SIR unui „lăutar” conform dex-ului limbii române citez ”pentru servicii extraordinare aduse imperiului britanic în activitatea artistică” domnului Paul McCartney care conform Dex-ului limbii române, cum spuneam, neştiind note, poate fi trimis la colţul infamiei şi declarat lăutar, nu că ar fi în sine o problemă în a fi lăutar ci pentru că e o problemă de generaţii în mentalul colectiv românesc cu această titulatură trimisă în peiorativ, în derizoriu, în spaţiul mioritic, dar asta e altă treabă.
• Ceea ce vroiam să spun este că dumnealui Paul McCartney nu numai că n-a trebuit să dea examene de admitere pentru a se califica drept compozitor dar a mai fost recunoscut şi a primit toate onorurile statului britanic la cel mai înalt nivel, pe când la noi, unul dintre autenticii Paul McCartney de România, respectiv domnul Nicolae Covaci pentru 40 de sutimi nu reuşeşte după 60 de ani de activitate să treacă examenul de admitere la UCMR. Acestea sunt faptele. Revin şi închei. Domnişoarelor, doamnelor şi domnilor muzicieni. Aveţi impresia că treaba asta nu e, de fapt, despre dumneavoastră? Despre fiecare dintre dumneavoastră? Aveţi impresia că orice, oricum se poate întâmpla, social, comunitar, public, vorbind şi nimic din toate astea nu vă afectează viaţa şi vocaţia în fiecare zi?”