S-ar putea să nu fiți surprinși că cercetătorii plătiți de industria alimentară sunt favorabili intereselor acesteia. Exemplele în acest sens sunt numeroase.
Să vedem câteva dintre „studii”: sucul de măceșe previne infecțiile urinare? Susținut de asociația cultivatorilor. Pastele nu provoacă obezitate? Finanțat de cel mai mare producător de paste din lume. Recentul experiment cu nucile care măresc semnificativ „funcția orgasmică și dorința sexuală”? Generozitatea „Big Nut”.
Fiecare din aceste cazuri este doar un vârf de aisberg al influenței industriei. Nu spun mai nimic despre cât de prezente sunt aceste conflicte de interese în lumea cercetării alimentare. O analiză foarte recentă oferă o imagine în premieră a problemei în toate formele sale, de la afilierea cercetătorilor la finanțarea studiilor. Și este peste tot. Mai des decât credeați, cercetarea din industrie ajunge la rezultate care sunt aliniate intereselor sponsorului.
După cum reiese, aproape unu din șapte studii din cele mai populare reviste de nutriție este influențat de industria alimentară – iar într-o publicație, intitulată „Journal of Nutrition”, influența se manifestă în unu din trei studii. Producătorii cei mai implicați sunt cei de alimente procesate, suplimente alimentare și lactate. Autorii analizei au fost uimiți de cât de favorabile sunt rezultatele cercetătorilor din industrie, în comparație cu cele ale unora care nu sunt în conflict de interese.
„Articolele în care este implicată industria alimentară au o probabilitate de șase ori mai mare să fie favorabile industriei decât o selecție aleatorie a altora”, spune Gary Sacks, conferențiar la Deakin University din Australia și autor principal al articolului de miercuri. „Am fost surprins... de șase ori mai mult e un număr mare”.
Sacks și echipa lui au investigat toate materialele originale publicate de cercetători în cele mai citate 10 reviste alimentare și de nutriție din 2018. Au constatat că 13,4% ascundeau forme de implicare a industriei alimentare. În marea majoritate a cazurilor, influența lua forma finanțării directe.
În alte cazuri apărea ca afiliere a autorului la companii alimentare, contribuții materiale sau participații nespecificate în prezentarea studiului. În alte cazuri, companiile alimentare își ascund implicarea utilizând așa-zise „grupuri- paravan”, organizații terțe prezentate cu nume inocente (până de curând, de exemplu, Coca-Cola a finanțat un „grup-paravan” numit „Global Energy Balance Network” care făcea cercetări despre obezitate). Sacks și echipa au inclus grupurile-paravan în definiția implicării industriei.
Se poate argumenta că nu este nimic inoportun în implicarea industriei în cercetare, cât timp contribuie la înțelegerea nutriției. Dar unii spun că absența unei bariere puternice între finanțare și rezultate poate pune în pericol integritatea cercetării în dietetică.
„Influența industriei se manifestă la nivel inconștient”, spune Marion Nestle, profesoară emerită de nutriție și studii alimentare la New York University.
Nestle este autoarea cărții „Adevăr nesărat”, care disecă influența industriei alimentare în cercetare și a citat o versiune preliminară a analizei lui Sacks.
Chiar și așa, favoritismele au efecte în serie: asemenea cercetări sfârșesc adesea în titluri virale care prejudiciază înțelegerea noastră despre ce și cum mâncăm. Mai departe, pot descuraja sprijinul pentru reglementări alimentare în beneficiul sănătății publice, spune Sacks. O dezbatere principală în politici de nutriție în SUA o reprezintă în acest an noua versiune a „Ghidurilor dietetice”.
Conform unui articol din „The New York Times”, jumătate din oamenii de știință din comitetul consultativ au raportat legături cu industria alimentară, provocând îngrijorări cu privire la o influență nejustificată asupra recomandărilor.
Pentru Sacks, această analiză deschide noi întrebări privind modul în care revistele pot proteja mai bine integritatea cercetărilor pe care le publică. O cale ar fi mai multă auto- examinare: publicațiile științifice sunt și el conduse adesea de editori cu legături în industria alimentară, afirmă Sacks.
„O nouă direcție de investigare poate fi o explorare mai în profunzime ca să înțelegem cum se iau decizii editoriale și cum le influențează potențial industria”. Iar pentru consumatori, acest raport este un nou semnal că trebuie să nu se încreadă în cercetări care sună prea bine ca să fie adevărate – mâncați nuci ca să (..biiiip..)! mâncați paste ca să slăbiți! (The Counter)
Citește și:
