Vremea mai caldă și zilele mai lungi încurajează emiterea mai frecventă a sfaturilor de „a ne menține hidratați” și pentru asta să bem zilnic opt pahare cu apă – adică vreo doi litri. Nu vrem să spargem nimănui sticla cu apă, dar oameni sănătoși pot chiar și să moară bând prea multă apă.

Foto:

Sunt doctor fiziolog pentru exerciții fizice și cercetările mele se concentrează pe suprahidratare și cum este afectat organismul de prea multă apă, scrie în The Conversation Tamara Hew-Butler, profesoară la Departamentul de Știința Exercițiilor Fizice și Sportului de la Wayne State University, Detroit, Michigan. Din fericire, echilibrul apei - și al sodiului – fiind esențial pentru viață, este extrem de rar ca oameni să moară pentru că au băut prea multă – sau prea puțină. În cele mai multe cazuri, procesele moleculare reglate fin ale organismului au grijă de noi fără să știm.

Apă în ambele sensuri

Primăvara avansează și concursurile de hidratare se înmulțesc în școli, la antrenamente și locuri de muncă din SUA. Aceste evenimente larg popularizate servesc la cultivarea camaraderiei și competiției amicale de a asigura că bem cantitățile obligatorii de apă pe parcursul zilei. Ele sunt susținute de credința larg răspândită că un consum de apă peste necesarul fiziologic este sănătos.

Dar nu este așa. Necesarul corporal individual de apă depinde în primul rând de câtă apă pierdem. Sunt trei factori:

  • Greutatea corporală. Oamenii mai corpolenți au nevoie de mai multă apă
  • Temperatura mediului. Când este cald, oamenii transpiră și pierd apă
  • Nivelul de activitate fizică. Intensitatea sporește pierderea de apă prin transpirație.

De aceea, o strategie de genul „o măsură pentru toți”, ca opt pahare cu apă pe zi, nu este adecvată pentru fiecare. Nici nu este limpede de unde provine recomandarea. Poate că derivă dintr-o interpretare greșită a recomandărilor inițiale de la US Food and Nutriton Board din 1945 sau de la European Food Safety Authority din 2017, care prevedeau că în consumul zilnic recomandat trebuie incluse toate băuturile plus apa conținută de alimente.

Deci și fructele proaspete, sucurile, laptele, supele, cafeaua și – da! – chiar berea contribuie la cerințele zilnice de apă. Acele recomandări mergeau până la a sugera că marea parte din consumul zilnic recomandat poate fi asigurată fără a bea pahare suplimentare cu apă simplă.

Și mai este important de notat că, în timp ce alcoolul are proprietăți diuretice – etanolul acționează direct asupra rinichilor și ne face să urinăm mai mult – băuturile cu cofeină (cafeaua, ceaiul) nu măresc pierderile prin urinare peste cantitatea de apă pe care o conțin.

Regele rinichi

Poate că vă mirați de ce este așa. În fond, ați auzit de la o grămadă de oameni că trebuie să beți mai mult, mai mult, mai mult.

Pentru că echilibrul apei din organism – sau ceea ce fiziologii numesc homeostază – este complicat, mamiferele supraviețuiesc făcând reglaje în timp real prin rinichi. De aceea sunt rinichii regi când este vorba de hidratare.

În fiecare rinichi – avem nevoie doar de unul, deci ne naștem cu o rezervă în caz de nevoie – este o rețea de acvaporine-2 (AQP-2) care constituie canale pentru transportul apei și care răspund la un hormon numit arginin-vasopresină. Acesta este principalul hormon antidiuretic (de retenție a apei) al organismului. Este secretat de glanda pituitară posterioară ca răspuns la semnalele transmise de senzori specializați din creier care detectează variații subtile în echilibrul apei.

Rinichii fac în 40 de secunde ajustări moleculare, atât pentru subhidratare, cât și pentru suprahidratare, ca reacție la orice modificare a echilibrului. De aceea, atunci când bem mai mult decât are nevoie corpul – dincolo de sete – trebuie să urinăm imediat excesul de apă. Sau ne abținem de la urinare când ne-am uitat sticla cu apă pentru sala de exerciții. Această acțiune coordonată între creier, nervii cranieni și rinichi este mult mai eficientă și precisă decât oricare aplicație pe telefon, gadget sau recomandare personalizată.

E ceva bun în recomandarea „doi litri”?

Datele arată că doi litri de apă pe zi reduc formarea pietrelor la rinichi și scad numărul de infecții urinare pentru oamenii cu predispoziții corespunzătoare.

Îmbunătățiri ale tenului, ale funcționării rinichilor și în constipație nu sunt susținute explicit de știință. Consumul mai mare de apă nu facilitează scăderea greutății - la copii decât dacă îl înlocuiește pe cel de băuturi cu aport caloric mare, iar la adulți dacă-i face pe oameni mai „plini” înainte de mese.

Băutul apei poate influența starea mentală a unor oameni. Unele studii raportează performanțe cognitive mai bune după consum mai mare; anxietatea le poate face pe femei să bea compulsiv mai multă apă ca să se simtă mai bine, probabil prin activarea unor circuite de recompense care măresc dopamina. Mulți pacienți cu schizofrenie sunt băutori compulsivi de apă, afirmând că „voci” le-o cer și apa le face să tacă.

Este important că studii imagistice ale creierului confirmă că băutul în exces este neplăcut și cere efort muscular mai mare decât stingerea setei. Creierul încearcă să descurajeze suprahidratarea cronică, sau polidipsia, din cauză că „polidipsia socială” provoacă urinare cronică (poliurie), care conduce la modificări ale instalației interne ca distensie urinară, dilatare a ureterului, hidronefroză și boală renală.

Deci, chiar este nevoie să bem doi litri de apă pe zi? Dacă nu ne e sete, suplimentul de apă nu ne va oferi probabil beneficii de sănătate, dar nici nu ne va face rău. Totuși, dacă rinichii ar putea vorbi, ar spune că întrecerile de hidratare nu sunt decât concursuri de urinare larg popularizate.