Imaginați-vă de câte ore de terapie de cuplu ați putea beneficia dacă ați fi printre cei mai bogați oameni din lume. Sau câtă senzație de împlinire ați avea când creșteți trei copii și conduceți o fundație caritabilă de 50 de miliarde de dolari împreună cu soția. Iar apoi imaginați-vă că nu-i suficient ca să vă țină împreună, scrie The Washington Post.
Anunțându-și divorțul, Bill și Melinda Gates au evocat realizările din timpul căsătoriei și un sentiment reciproc de mândrie pentru copii și filantropie. Dar, în declarații comune postate pe Twitter, au spus că „nu mai credem că ne putem dezvolta ca un cuplu în această fază a căsniciei.”
Da, banii sunt unul din lucrurile pentru care se ceartă cuplurile. Dar având atât de mulți că ar putea arunca miliarde nu elimină întrebările cu care se confruntă fiecare cuplu: Mai vrem aceleași lucruri de la viață? Mai putem crea această viață împreună? Sau ar fi mai bine să continuăm pe cont propriu?
Sunt motive pentru care noi, oamenii obișnuiți, suntem fascinați când se despart miliardarii. Este reconfortant să știi că relațiile sunt dificile, indiferent cine ești.
„Sunt oameni normali. Nu sunt mai presus. Tot trebuie să aibă de-a face unul cu altul la nivel uman”, spune Carlos Lastra, partener la casa de avocatură pentru familii Paley Rothman din Maryland. „Au înțeles ce a funcționat în relația lor din ultimii 27 de ani. Nu și-au putut da seama ce ar mai funcționa în următorii 27. Nu contează ce ai în spate. Trebuie să te gândești la dorințele tale secrete și să faci ceva pentru ele.”
Bill și Melinda s-au întâlnit la Microsoft în 1987, când el era co-fondatorul companiei și ea s-a așezat pe un scaun de lângă el la o cină de lucru. Când a invitat-o în oraș prima oară, ea l-a respins, spunând că invitația „n-a fost suficient de spontană”, a scris Melinda în memoriile ei „The Moment of Lift” în 2019. Două ore mai târziu a sunat-o și a întrebat-o dacă vrea să se întâlnească seara cu el. „E destul de spontan pentru tine?”, a întrebat-o.
După relatările de atunci, relația lor pare între doi egali care-și găsesc potrivirile. „Am aflat că avem multe în comun. Amîndurora ne plăcea să facem un puzzle și să concurăm”, a scris Melinda, observând că el a părut intrigat când l-a bătut la un joc matematic sau la jocul Clue. Când s-au logodit și cineva l-a întrebat cum îl face să se simtă Melinda, Bill a răspuns; „Uimitor, mă face să mă simt însurat.”
Evident, multe s-au schimbat de atunci.
Când Jeff și MacKenzie Bezos și-au anunțat intenția de a se despărți în 2019, avocata de divorțuri Nicole Sodoma a punctat dificultatea universală în a sta împreună pe termen lung: „Oamenii cu care ne căsătorim nu sunt oamenii de care divorțăm. Oamenii se schimbă.”
Pentru multe cupluri, pandemia a făcut imposibilă ignorarea acestor schimbări. Marea pauză de anul trecut a ținut cuplurile împreună acasă ore lungi, a anulat călătoriile de serviciu și a creat pe neașteptate noi roluri și rutine. Cuplurile care ignorau problemele din căsnicie au fost obligate să le facă față. Din aprilie 2020, Sodoma spune că firma ei din Charlotte a avut cu 20% mai multe cereri pentru consultări.
Printre clienți, Lastra a constatat două tendințe la cuplurile care se gândeau la o despărțire în timpul pandemiei: Mai puternică decât înainte, sau nicio dorință de a se mai vedea vreodată. Un alt motiv pentru care Bill, de 65 de ani, și Melinda, 56, sunt doar un cuplu obișnuit? Pe măsură ce s-a erodat stigmatizarea divorțului, rata s-a dublat din 1990 pentru americanii peste 50 de ani. Jeff și McKenzie aveau 55, respectiv 49 când s-au despărțit. Al și Tipper Gore au divorțat când aveau peste 60 de ani.
Vicki Larson, care a scris mult depre divorț și lucrează la o carte despre îmbătrânirea femeii, spune că după ce și-au crescut copiii până la maturitate – ai familiei Gates au între 18 și 25 de ani – cuplurile simt adesea că treaba lor de părinți este „terminată”, îndemnându-i să-și reevalueze viața. „Treci prin faze în căsătorie și treci prin faze și ca persoană, iar uneori ele nu se potrivesc”, spune Larson. „Când avem copii suntem împreună pe același drum.” Odată ce au crescut, trebuie să vă imaginați care va fi calea comună, adaugă Larson, sau să decideți că nu asta vreți în continuare.
„Avem o mulțime de scrieri când suntem tineri despre cum ar trebui să arate viața”, spune Larson, adăugând că „nu există vreo scriere pentru vârsta mijlocie. Trebuie s-o creezi singur. Este eliberator și înspăimântător deopotrivă.”
Citește și:
3
6
