Nutriționiștii avertizează de mult că trebuie evitate mesele târzii. Studii științifice au constatat că ele măresc riscul de obezitate și anulează bună parte din beneficii după intervenții chirurgicale făcute pentru slăbire.
Un nou studiu clinic efectuat de cercetători de la Brigham and Womenʼs Hospital din Boston a fost publicat săptămâna trecută într-o revistă științifică.
Specialiști care n-au participat la studiu l-au apreciat ca fiind deosebit de util în contextul răspândirii postului intermitent, metodă de slăbire care implică abținerea de la mâncare o anumită perioadă din zi.
Participanții la studiu
Au fost 16 participanți cu un indice de masă corporală (IMC) în zona supraponderală sau de obezitate, cu vârste între 25 și 59 de ani și cu vârsta mediană de 37 de ani, din care: cinci femei și 11 bărbați; cinci participanți negri, trei asiatici și un hispanic. Toți erau sănătoși și n-au consumat alcool, tutun și alte medicamente în afara celor curent prescrise înainte de studiu.
Condiții de testare riguros controlate
Participanții au petrecut de două ori câte nouă zile în spital, cu pauză de 3-12 săptămâni între stagiile de laborator. Suplimentar, în săptămânile premergătoare primului stagiu, participanții au avut aceleași ore de culcare și trezire și au petrecut zilnic câte opt ore în pat, controlate cu brățări electronice. Iar în ultimele trei zile au avut mese și ore de alimentație identice.
În laborator au fost strict controlate nivelurile luminii și temperaturii. Participanții nu au avut telefoane, radio și acces la internet, nu au făcut exerciții fizice și nu au primit vizite. Fiecare cameră a fost monitorizată video.
Ce au urmărit cercetătorii
Doctorii au studiat impactul meselor târzii asupra hormonilor grelină (care spune creierului că organismul are nevoie de mâncare) și leptină (care spune creierului că stomacul e plin). Suplimentar, a fost măsurat consumul energetic al participanților prin calometrie indirectă, de 12 ori pe parcursul celor 16 ore de veghe zilnice. S-a măsurat și temperatura internă a organismului.
Pentru a măsura cum afectează programul meselor mecanismele moleculare prin care organismul stochează grăsime, s-au prelevat biopsii de țesut adipos alb subcutanat, grăsimea dintre piele și mușchi, de la șapte participanți, atât în timpul stagiului de măncat devreme, cât și în cel de mâncat târziu.
Constatările studiului
Mâncatul târziu a dublat șansele de apariție a foamei în comparație cu mâncatul devreme. De asemenea, a mărit probabilitatea ca un participant să dorească mult să mănânce, ca și a dorinței de alimente făinoase sau carne. Mâncatul târziu a diminuat cu 16% nivelul leptinei și a mărit cu 34% raportul grelină/leptină pe parcursul celor 16 ore de veghe.
Acei participanți au avut și consum de energie mai mic, și temperatură internă mai mică. La participanții de la care s-au prelevat biopsii s-a constatat adipogeneză sporită, deci creștere a grăsimii, în stagiul de mâncat târziu. Specialiștii neutri au apreciat că studiul a spus, în esență, că este mai bine să nu mâncăm târziu în noapte.
Pot fi generalizate concluziile?
Aceiași specialiști au recunoscut că studiul a avut un număr mic de participanți. Asemenea studii sunt complicate, iar unul efectuat în perioada pandemiei a fost și mai dificil pentru participanți. Numărul de doar cinci femei limitează generalizările.
Condițiile de laborator sunt optime: se știe despre participanți ce mănâncă, cât dorm, li se fac teste cu regularitate. Dar numai anumiți oameni pot sta în laborator câte șase zile în condițiile respective. Iar ei nu reprezintă pe toată lumea.
Surse: MedicalNewsTodays, Cell Metabolism.
Te-ar putea interesa și:
