Proiect sustinut de Gerovital

​Portrete din multime. Uca Marinescu, 75 de ani, exploratoare: Spre Polul Nord. 10 barbati asteptau o femeie

de Smile Media    
Marţi, 1 martie 2016, 8:43 Life | Portrete


Uca Marinescu
Foto: Hotnews
​Uca Marinescu este prima femeie din lume care a ajuns intr-un singur an la cei doi Poli Geografici ai Pamantului, la 61 de ani. Calatoreste solitar, dar nu se simte singura printre oameni. Daca ar putea, ne-ar da din curajul sau, sa mergem tot timpul inainte si sa realizam ceva. Uca ne povesteste despre cel mai fericit loc de pe pamant, aventurile la stana dintr-o excursie pioniereasca, dar si despre momentele dramatice in care isi spunea “cine m-a pus sa vin, nu mai pot!”

Ati inceput cariera de explorator la o varsta inaintata la care multi oameni ar spune ca deja si-au incheiat socotelile. De ce asa tarziu si ce v-a motivat?


Am inceput sa fiu explorator la 4 ani jumatate in zona Hasmasul Mare, cu parintii printre capre negre, printre lupi si ursi, unde descopeream muntele si natura. Pentru mine aceasta este esenta. Natura este in mod special cea pe care o caut si oamenii care locuiesc acolo, natura isi pune amprenta asupra oamenilor. Mai tarziu am descoperit Faragasul. Apoi, pentru ca lucram in invatamant, mergeam cu copiii in ‘expeditii pioneresti’. Jurnalele pe care le faceau luau mereu premii pentru nu erau de genul “am ajuns acolo, am stat si am mancat”. La un moment dat intr-o excursie eram cu vreo 23 de copii si m-am gandit sa le ofer branza de la o stana. I-am spus ciobanului ca vreau sa cumpar branza pentru 23 de persoane. Ciobanul: “nu, noi nu vindem, nu avem voie”. ‘’Dar sunt cu copiii, trec pe aici…”. “Nu, nu se poate”. Am vrut sa ma intorc, dar am adaugat: “dar macar sa gustam”. “A, daca vreti sa gustati nu-i nicio problema”.

Pentru mine muntele inseamna educatie. Te face sa fii puternic, sa indraznesti, sa depasesti momentele dificile si cand ajungi pe varf, indiferent ce inaltime are creasta, 100 de metri, 800 de metri, 4000 de metri, cum te simti? Invingator. Ai reusit sa ajungi acolo.




Prima calatorie solitara

In 1988, am dorit sa ma confrunt cu ceva greu si atunci mi-am spus: “hai sa invat chineza”.  In anul III a venit in vizita un consul de la ambasada si a intrebat: “tu de ce inveti chineza?” Am raspuns “pentru ca vreau sa vizitez China”. El a plecat cu raspunsurile si in toamna am primit un telefon de la Ambasada Chinei, daca vreau sa vizitez China. Am spus ‘’da, bineinteles, dar nu stiu cand’’. Si el raspunde: “Air China va ofera o calatorie gratuita dus-intors in China”. Si aceasta a fost prima mea plecare solitara.


De ce plecati singura? Nu va e teama de singuratate?

De ce sa imi fie frica? Nu trebuie sa te consideri singura printre oameni. In primul rand ma imprietenesc, am multe expeditii si actiuni in care am reusit datorita prieteniei. In India, de exemplu, am ramas si am lucrat 3 saptamani intr-o scoala guvernamentala…

 
Nu trebuie sa te consideri singur printre oameni.
 
 
Am fost in Tibet, in zona Sikkimului, unde efectele cutremurului sunt groaznice, pentru ca odata cu asa numitele ajutoare a intrat toata pleava afacerilor si a intereselor altora. Intr-o zona mai linistita au strans cativa copii ramasi fara parinti, fara casa, la o scoala. Aveam 1000 de dolari la mine pentru restul traseului pe care voiam sa il fac, i-am scos si i-am dat la scoala. Le-am spus: “pentru mine este bine, punctul final este aici”. Mi s-a rupt sufletul cand am vazut acei copii, insa acesta a fost drumul meu.



Cum va planificat