Problema arhivelor militare din Romania, cultura secretomaniei, importanta birocratilor de nivel mediu sau mic, reusitele si nereusitele Comisiei Tismaneanu, "ierarhii inverse" si "rezistenta de jos" din cadrul institutiilor, "rezistenta prin cultura" - sunt cateva dintre subiectele discutate in cadrul unei dezbateri organizate saptamana aceasta de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului: "Comisiile de analiza a trecutului comunist in Republica Moldova si Romania". Printre invitati s-au aflat si istoricii Adrian Cioflanca si Cristian Vasile.

Adrian CioflancaFoto: Arhiva personala
  • Pentru Ministerul Apararii si pentru ale ministere de forta, momentul aderarii la NATO a fost un prilej de a resecretiza documente care anterior lui 2002-2004 erau libere
  • De ce nu a avut Comisia Tismaneanu acces la arhivele SOVROM-urilor

Adrian Cioflanca (istoric roman si membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania si al conducerii executive a IICCMER):

Ne erau ascunse fonduri intregi, erau scoase file din dosar etc. Era o lupta ca in primul razboi mondial: metru cu metru.

Adrian Cioflanca, istoric

"Arhivele militare din Romania sunt inca semi-inchise. Centralizarea excesiva duce si la deresponsabilizarea celor din ierarhie sau sistemul functioneaza astfel incat toata lumea se deresponsabilizeaza si cere decizii de la varful arhivelor. Am avut de-a face pe parcursul functionarii Comisiei Tismaneanu, in cazul anumitor institutii, cu un fel de "ierarhii inverse" sau "rezistenta de jos".

Este foarte important de stiut ca in arhive exista birocrati de nivel mediu-mic, dar care sunt foarte importanti in agrenaj. Din cauza culturii secretomaniei in care traiesc, din cauza conservatorismului sau a nationalismului pe care il impartasesc, din cauza fricilor, din cauza comoditatii, restrictioneaza suplimentar accesul, chiar peste norma de sus. Nu intotdeauna schimbarea la varful arhivelor rezolva lucrurille, sau nu intotdeauna un mandat politic iti asigura accesul nelimitat la documente.

Noi aveam sprijin de la Ministerul de Interne, dar constatam ca la Arhivele Nationale existau tot felul de rezistente. Aici a contat si decizia conducerii Arhivelor de la acea vreme de a ne fi restrictionat accesul din varii motive: politice, culturale samd. Anume: ne erau ascunse fonduri intregi, erau scoase file din dosar etc. Era o lupta ca in primul razboi mondial: metru cu metru."

Cristian Vasile (istoric roman si membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania si al conducerii executive a IICCMER):

"Au existat situatii care ne-au surprins. Spre exemplu: un consilier care ne-a ajutat foarte mult, dar care a si avut reactii pe care nu le anticipam, se pregatea sa devina sef la Serviciul de Informatii Externe. Si de aici tot soiul de intrebari legate de accesul nostru (vizam un acces foarte larg) inclusiv la documentele spionajului romanesc de dupa 1945.

Am cazut de acord sa evitam sintagme precum "Rezistenta prin cultura". Sunt surprins sa constat ca acest termen este astazi cotat pozitiv, de istorici care acum cinci ani aveau alta parere.

Cristian Vasile, istoric

Au existat si obiective secundare, pe langa elaborarea unei sinteze stiintifice. Ne-am propus sa sprijinim si CNSAS-ul in disputa cu Serviciile Secrete. In 2006 a inceput acel proces prin care aproape 2 milioane de dosare au fost transferate catre CNSAS, de la Serviciile de Informatii. Sigur ca era si o lupta in jurul Arhivelor Nationale.

Directia Instantelor Militare tinea, pana in 2006, de Ministerul Justitiei. Fiind un control civil, lucrurile pareau mai simple. Ministru era Monica Macovei, care era foarte favorabila deschiderii arhivelor Ministerului Justitiei. S-a intamplat ca Directia Instantelor Militare chiar atunci sa treaca in subordinea Ministerului Apararii. Ceea ce cumva a complicat lucrurile, nu neaparat pe motiv de reacredinta, ci o fireasca prudenta din partea unui sef al unei institutii care trece de la departament civil la un departament cazon. Lucrurile s-au remediat, dar a fost o intreaga lupta care s-a dus atunci si ne-a intarziat.

Spre deosebire de alte comisii, noi nu am avut "subpoena power", deci dreptul de a convoca faptuitori, ofiteri, tortionari samd, ceea ce CNSAS-ul are. Ne-am bazat pe cercetarea de arhiva, pe marturiile orale".

Despre dezbaterile din interioriul Comisiei de la Bucuresti:

  • Am cazut de acord sa evitam sintagme precum "Rezistenta prin cultura". Sunt surprins sa constat ca acest termen este astazi cotat pozitiv, de istorici care acum cinci ani aveau alta parere.
  • S-a discutat si in jurul conceptului de genocid. Au fost si personalitati in jurul carora am purtat discutii in contradictoriu. Chiar Presedintele Comisiei Prezidentiale, Vladimir Tismaneanu, a avut un punct de vedere diferit de restul Comisiei in ceea ce il priveste pe scriitorul Eugen Jebeleanu, au existat si discutii privind numarul victimelor.
  • Nu intotdeauna disidentii sau fostii detinuti politici au fost si cei mai radicali. A existat o nuantare din partea lui Radu Filipescu in legatura cu personalitatea lui Petru Groza.

Despre reusitele si nereusitele Comisiei Tismaneanu:

  • Am reusit sa transparentizam arhivele, in special Arhivele Nationale. Din iulie 2007 e o politica de transparenta foarte mare a Arhivelor Nationale.
  • Exista recomandarea unui manual pentru liceu, exista un manual optional de istorie a comunismului. Recent, Camera Deputatilor a votat legea pentru declararea Zilei pentru Comemorarea Victimelor Comunismului.
  • Deja sunt sentinte privind recuperarea dreptului de proprietate, in Maramures de exemplu, legate de paduri sau la Cluj de anularea unor sentinte.
  • Nereusite ale recomandarilor facute de Comisie: Legea Lustratiei, care nu stiu in ce masura se poate acum vota.

Ministrii de Interne si ai Apararii de oricei devin prizonierii propriilor subordonati

Cristian Vasile, istoric

Despre ministerele de forta din Romania:

  • Pe langa legislatia privind protectia datelor cu caracter personal, a existat si momentul aderarii la NATO. Pentru Ministerul Apararii si pentru alte ministere de forta, a fost un prilej de a resecretiza documente care anterior lui 2002-2004 erau libere, accesul se putea face. Exista istorici militari care ne-au aratat documente si dosare care inainte puteau fi citate, dar care dupa aceasta data au fost reclasificate.
  • Ministrii de Interne si ai Apararii de oricei devin prizonierii propriilor subordonati. In 2006, era un chestor la Ministerul de Interne, un secretar general al ministerului mostenit de prin 2002-2003, epoca de glorie a guvernarii Adrian Nastase. Evident, nu avea nici un interes sa fie amabil cu noi si sa militeze pentru transparentizarea arhivelor Ministerului de Interne. Ma tem si de acest fenomen: rezistenta institutionala.

Acces la arhivele SOVROM-urilor

Arhivele SOVROM-urilor [n.r. societati mixte romano-sovietice, infiintate in 1945, in urma unui acord intre Romania si Uniunea Sovietica]. Ne-am adresat mai multor ministere. Pana la urma am dat de urma acestei arhive. Ni s-a raspuns in cele din urma de la Ministerul de Finante. Nu era in Centrala, in sediul institutiei. Era undeva in zona Grozavesti-Regie. Si pentru ele, documente din 1946, 1950, pana in 1956, iti trebuia certificatul ORNISS. Am aflat de existenta acestui depozit spre finalul activitatii Comisiei. Expertului nostru in probleme economice i-a fost cerut acest certificat. Evident nu a existat timp. Iar dupa incetarea activitatii Comisiei i s-a spus: "Ghinion! Nu mai sunteti membru al acestei Comisii, care cumva a avut un acces privilegiat la anumite dosare. Trebuie o procedura mai complicata pentru dumneavoastra pentru a avea acces...". Pana la urma a abandonat aceasta tentativa de a ajunge la aceste dosare, la Arhiva SOVROM-urilor.