​"Nu stiu din ce era facut psihismul acestor oameni, ca aveau o asemenea turmentare nocturna. Nu e chiar la indemana. Imi vine sa spun ca si le si induceau. Daca pret de cateva decenii nu te ocupi decat de mitologie, de simbolistica, de arhetipuri, de analiza si de viziuni... le si visezi! Visezi lucruri de care te ocupi!", a explicat Andrei Plesu saptamana aceasta, in cadrul unei dezbateri despre Cartea Rosie a lui Carl Gustave Jung.

Andrei PlesuFoto: Facebook

Redactata intre 1913 si 1930, Cartea Rosie a lui Carl Gustav Jung este un jurnal in care celebrul psihanalist si-a notat fantasmele, viziunile, visele. Volumul a fost publicat pentru prima data in lume abia in 2009, iar in Romania in 2011.

Vezi de asemenea un articol despre ce a declarat in cadrul dezbaterii Mihaela Minulescu, doctor in psihologie. Dintre subiecte:

  • Cum s-a produs ruptura dintre Freud si Jung
  • Jung si confruntarea sa cu "anima" (partea feminina a sufletului)
  • Un istoric al volumului Cartea Rosie

"Eu am fost un iubitor diletant de Jung si recunosc ca mi-a placut Jung mai ales pentru ca s-a despartit de Freud. E o motivatie subiectiva, dar care pentru mine a contat masiv", a explicat filosoful Andrei Plesu, in cadrul dezbaterii pe marginea volumului Cartea Rosie, de Jung.

Nu incercati singuri ce a facut Jung

"Rasfoirea, parcurgerea acestei carti este, dupa parerea mea, o intreprindere riscanta, periculoasa. M-am gandit chiar ca ar trebui spus lucrul asta. Stiti ca sunt emisiuni de televiziune in care se arata cate o cascadorie, cate o jonglerie: apare scris pe ecran "Nu incercati singuri!". Mi-am spus ca asa ceva trebuie scris pe o banderola in jurul acestei carti, pentru ca domeniul pe care ea il propune e un domeniu in care nu e de glumit.

Eu am fost un iubitor diletant de Jung si recunosc ca mi-a placut Jung mai ales pentru ca s-a despartit de Freud

Andrei Plesu, filosof

A intra nepregatit, neasistat, fara suficient discernamant in acest domeniu e a te supune unui risc suprem. Jung insusi stia asta si a spus-o de-a lungul vietii lui. Au fost momente de acest tip cand un experiment psihic - ca cel pe care a incercat sa il consemneze in aceasta carte - te poate sminti.

Sunt oameni care, patrunsi mai mult sau mai putin intamplator in acest domeniu, si-au pierdut mintile. El stia ce-a patit Nietzsche, stia ce-a patit Holderlin si stia ce putea pati el insusi. Spune in mod expres, in mai multe randuri: "am crezut ca sunt in pragul unei schizofrenii, mi-am dat seama ca risc sa ajung o frunza manata in voie de briza spiritului, lucrurile sunt periculoase".

De ce e periculos sa intri in zona in care a intrat Jung

"Pentru ca Jung pleaca de la principiul ca tot ce se intampla in acest nivel al realului trebuie luat de o materie pe care trebuie sa o asumi, sa o analizezi, sa o traiesti, sa o interpretezi.

Jung, cu acest tip de discurs, descopera un nou teritoriu al realului - care nu este nici cel al corpului (al senzatiilor), nici cel al ideilor, nici cel al simplei emotivitati, ci este un univers in care se intalnesc toate astea, capatand chip.

Am crezut ca sunt in pragul unei schizofrenii, mi-am dat seama ca risc sa ajung o frunza manata in voie de briza spiritului

Carl Gustav Jung

E un univers de tipul oglinzii, in care se reflecta si lumea de jos, si cea de sus. Si se intalnesc intr-un spatiu comun. Descoperind acest nivel al realului, Jung vorbeste despre o metoda care sa te ajute sa cunosti acest nivel.

Pentru lumea simturilor ai simturile, pentru lumea ideilor ai mintea, pentru asta ai imaginatia. Dar imaginatia e un cuvant echivoc, pentru ca imaginatia poate sa dea in limba romana si in altele limbi senzatia ca duce la inchipuire, la fantasmagorie. Or nu despre acest tip de imaginatie e vorba".

Despre imaginatie

In cultura europeana si in cele orientale exista o traditie a deosebirii dintre imaginatia pasiva si cea activa, respectiv intre imaginatio vera (cea care e un instrument de cunoastere) si imaginatia care e un instrument divagatoriu.

E o distinctie facuta si de marile figuri ale culturii occidentale:

  • Voltaire vorbea despre o imaginatie pasiva si una activa.
  • Coleridge vorbea despre "fancy" si "imagination".

"In Orient, Grigorie Palama vorbea despre imaginatia omeneasca si cea divina. Imaginatia divina seamana cu imaginatia lui Dumnezeu cand a creat lumea. Deci nu e o imaginatie care inchipuie lucruri, ci care le pune pe masa, le infiinteaza. Asta este instrumentul cu care lucreaza Jung.

Cand vad ce vise visau astia... nu inteleg: eu de ce nu visez asa ceva?

Andrei Plesu

Cand spune prin ce procedee si-a indus aceste stari, Jung spune ca ideea e sa te pui intr-o anumita stare, sa o lasi sa devina dominanta, sa o cureti de orice emotii colaterale si sa o lasi sa articuleze ea, in tine, un discurs. Or asta e un procedeu pe care il practica artistii in general.

Va aduceti aminte de Brancusi, care spunea "Greu nu e sa faci o lucrare. Greu e sa te pui in starea de a o face". Or in aceasta privinta, suntem cu aceasta carte si cu acest tip de discurs al lui Jung intr-o zona a creativitatii. Dincolo de materialul stiintific pe care il propune, el produce si un obiect de arta. Cartea asta arata asa. El e si un creator. Adica imaginatio vera se combina putin si cu imaginatia cealalta".

Citeste de asemenea ce a spus Andrei Plesu despre problema viselor:

  • in China antica
  • la Freud si Jung
  • in viziunea unor sfinti, calugari, teologi din vremurile crestinismului primar

Andrei Plesu si gelozia fata de psihanalisti

"Cand vad ce vise visau astia... nu inteleg: eu de ce nu visez asa ceva?", a glumit Andrei Plesu cu ocazia dezbaterii.

Daca nu esti Jung sau Freud, visezi ca prostul!

Andrei Plesu

"Nu e la indemana sa visezi lucruri incredibile, niste scenarii, niste compozitii baroce. Nu orice om, ca dumneavoastra si ca mine, viseaza ca merge pe o pajiste, ca in pajistea aia se deschide o gaura zidita, cobori inauntru, dai de o camera, in camera e un tron, pe tron e un trunchi de copac facut din carne si din piele, care are in varf un ochi. Si in clipa in care vezi asta, auzi vocea mamei care spune "Asta-i mancatorul de oameni!" si tu, in clipa aia, nu stii de ce te gandesti la Hristos, pe urma realizezi ca ai de-a face de fapt cu un simbol falic.

Nu stiu din ce era facut psihismul acestor oameni, ca aveau o asemenea turmentare nocturna. Nu e chiar la indemana. Imi vine sa spun ca si le si induceau. Daca pret de cateva decenii nu te ocupi decat de mitologie, de simbolistica, de arhetipuri, de analiza si de viziuni... le si visezi! Visezi lucruri de care te ocupi! Si visele tale incep sa ia forma continutului constient pe care, intr-un fel sau altul, il induci ocupandu-te cu asta. Daca nu esti Jung sau Freud, visezi ca prostul! Cum mergeai pe un drum si te striga unu'... Daca esti Freud sau Jung, "dom'le, e groasa"!"