​VIDEO/FOTOGALERIE Junii Brasovului - Calaretii care stiu sa dea timpul inapoi

Luni, 13 mai 2013, 9:55 Life | Prin oraş

​Sunt rare zilele cand un oras modern este invadat de calareti dichisiti ce parca vin din alte timpuri. Si totusi, o data pe an, la Brasov se intampla asta, in prima duminica de dupa Paste cand are loc parada Junilor. Pe vremuri, prietenoasa invazie vestea victoria definitiva a primaverii asupra iernii. Astazi, in era tehnologiei, caii par dintr-un alt film, inconjurati de smartphone-uri, tablete si oameni curiosi si galagiosi.

In Duminica Tomii, la o saptamana dupa Paste, Brasovul are parte de un fel de vizitatori din alte timpuri, fiindca zeci de calareti strabat strazile orasului vechi, din centrul plin de terase chic, pana sus, la locul stancos, dar plin si de poieni, numit Pietrele lui Solomon.

Costumele sunt cu totul speciale: ciucuri, palarii, haine sclipitoare, o buna parte confectionate manual cu multa truda inainte de 1900 si unele cantarind si peste 10 kg.

Cativa calareti au camasi albe, lungi pana in genunchi, altii au veste sclipitoare, unii au caciuli albe de blana, altii au palarii negre, elegante, Hainele au si ele nume din alte timpuri, fie ca vorbim de "laibar", fie de "spenter". In plus, avem de-a face cu mare diversitate fiindca sunt sapte cete de juni cu costume diferite si traditii diferite reflectate in steagurile de matase lucrate cu migala.



Trebuie spus ca termenul de jun se referea in Ardeal la un tanar necasatorit. Tocmai de aceea avem intre cetele de juni alaturari oarecum paradoxale precum "junii batrani" care practic se refera la cei casatoriti, in timp ce "junii tineri" sunt cei necasatoriti.

Cat de lunga este istoria unor astfel de defilari in Brasov, este imposibil de zis, insa in trecut, o astfel de parada avea mai mult decat un impact vizual, ci si unul sufletesc, fiindca intrarea increzatorilor calareti in Cetate era semn ca primavara a invins definitiv iarna, iar soarele si-a recapatat pe deplin puterile.

In zilele noastre conotatia oarecum filosofica a disparut si este si greu sa meditezi la ceva privind Junii cum coboara pe frumoasa strada a Muresenilor sau cum urca pe stramtele ulite ale Scheilor. Numarul de oameni veniti sa-i vada pe Juni a crescut de la an la an, la fel si numarul de straini. Multimile aduc cu ele aglomeratie mare, inghesuiala, masini ingramdite si galagie.

Pentru oamenii foarte milosi insa, spectacolul nu e chiar reconfortant fiindca superbilor cai nu le prieste imbulzeala. Nefiind obinsuiti cu mii de oameni care freamata, cu sunete de claxoane sau cu barait de motociclete, nu-i de mirare ca patrupedele fac miscari bruste, necheaza suparate si ridica picioarele din fata. Calaretii si insotitorii tipa la ei si ii mai si ating cu biciul pentru a-i struni, imagine deloc placuta ochilor unor iubtori de animale.

Primele parade in stilul de acum s-au intamplat dupa 1870 la Brasov, iar in timpul comunismului au fost confiscati o parte din cai si o parte dintre costune. Parada Junilor a revenit insa dupa 1990 si, chiar daca in ultimii ani a fost tot mai greu sa se inchirieze cai, iar numarul de tineri dornici sa intre in cete, este tot mai mic, spectacolul se incheie cu jocuri, bautura si voie buna la Pietrele lui Solomon.

Acolo, intr-un loc cu poieni strajuite de pereti stancosi, junii joaca hora, arunca buzduganul si apoi se ospateaza. Mii de turisti vin si ei pana acolo sa le tina isonul si sa se distreze cum le place, fie ca vorbim de cei care vin cu cateva PET-uri de bere pentru a se tranti in iarba, fie de cei care vin cu rucsacuri usoare pentru a urca de la Pietre mai sus, prin padure, intr-o excursie mai consistenta.