Cand intri intr-un adapost de 250 de caini maidanezi realizezi cu adevarat dimensiunea problemelor pe care le comporta o initiativa de acest tip. In primul rand, cei 250 de caini iti dau impresia ca sunt mii. Apoi vezi intinderea adapaostului si numarul de custi si te gandesti ca pentru igienizarea locului ai nevoie de o armata de oameni. Nu mai vorbesc de cantitatea impresionanta de hrana. Si te simti putin stingher si rusinat ca ai venit cu un sac de mancare. Impresionant e ca acest adapost este sustinut de o doamna extraordinara cu venituri mai mult decat modeste. Trist este cum inteleg autoritatile sa NU se implice, ba chiar sa o pedepseasca. Cum vede aceasta doamna problema cainilor maidanezi, diferenta dintre legea animalelor si realitatea unui adapost pentru caini si ce pasi sustine ca ar trebui facuti pentru a elibera orasele de maidanezi.
Adapostul in cauza se gaseste la Fundulea, are peste 250 de caini maidanezi in grija si este condus de doamna Georgiana Vaduva ajutata de familie si de cativa iubitori ai acestor frumoase animale. Doamana Georgiana e o femeie echilibrata, calma, optimista, intelege ca exista si o majoritate -nu asa de agresiva- care nu mai vrea caini pe strazi si ar sustine chiar solutia eutanasierii. Insa, in scurta noastra discutie, m-a convins ca stie mai multe despre aceasta problema decat o armata de primari sau ONG-uri care se intrec in zgomote, proiecte legislative si bani consumati de la bugetul local. A demonstrat ca se poate face ceva.
Care este reactia autoritatilor fata de o astfel de initiativa privata, care nu acceseaza niciun fond de la bugetul local si care lucreaza pentru rezolvarea uneia dintre cele mai stringente probleme sociale din ultimii ani? Prin implicare nula, controale si amenzi. Va voi relata pe scurt un episod absolut halucinant. Cand ne aflam la adpost a venit in inspectie un medic veterinar de la Agentia National Sanitar-Veterinara Ilfov.
Primul lucru sarit in ochi? Amenda pentru ca vreo 20 de caini stateau in niste tarcuri care nu aveau beton pe jos. Doamna ii aminteste pe un ton politicos medicului: "Acestia sunt cainii pe care dumneavostra m-ati rugat sa-i iau in adapost dupa ce un copil a fost grav muscat in interiorul institutului de care raspundeti. M-ati rugat cu totii atunci, medic, primar... desi v-am spus ca adapostul este plin si nu mai am loc. Ati insistat ca nu va intereseaza unde stau si ce e cu ei atata timp cat va scap de aceasta problema. Eu am fost de buna credinta si i-am luat. Le-am construit tarcuri si custi noi pe banii mei. Primaria nu m-a ajutat cu absolut nimic. Si acum veniti si ma amendati ca nu am ajuns sa betonez aceste tarcuri si sa le ridic la nu stiu ce standarde?"
Raspunsul medicului. "Stiu doamna. Asa e, dar aveti o sesizare si asta e legea. Nu indepliniti conditiile legale". Prostia, incapacitatea si interesele autoritatilor sunt acoperite mereu de aceste cuvinete "nu indepliniti toate conditiile legale".
L-am intrebat pe distinsul medic veterinar ce zice exact legislatia pentru un adapost de caini si daca a mai acordat vreodata o astfel de autorizatie. Omul a recunosc direct ca nu exista o legislatie clara si ca incearca similitudini cu fermele de porci si de pui. Autorizatie veterinara pentru un adapost de caini? Nici vorba de asa ceva.
Cam intre aceste doua puncte se zbate o problema a carei rezolvare pare o munca de Sisif de zeci de ani. Exista iubitori de animale care ar putea rezolva aceasta problema fara uciderea cainilor si se implica. Exista iubitori de animale si ONG-uri -din vorbe doar- care preseaza politicieni si fac impreuna legi care nu au nicio legatura cu realitatea. Exista autoritati indiferente si indolente care cheltuiesc sumele alocate acestei probleme pe mitinguri, programe si... cam atat. Existam noi, cetatenii, multi si adesea neinformati, dornici poate de a ajuta, dar si care dorim sa ne putem lasa copilul in liniste la joaca, sa putem traversa doua strazi fara a sta cu frica in san ca vom fi muscati.
Rep: Va rog sa-mi spuneti doamna Gerogiana Vaduva de unde pasiunea asta mare pentru caini si cum ati ajuns la a face un astfel de adapost?
Georgiana Vaduva: Iubesc animalele ca orice om fara exagerari si excese insa. Ideea nu mi-a apartinut mie, ci totul a plecat de la fiica mea (minora pe atunci) care mi-a cerut sa o las sa-si aleaga un cadou de ziua ei care nu costa bani, ci implica responsabilitate din partea ei. Mi-a zis ca vrea sa adopte un catel de la un adapost. S-a dus la un adapost si a ales un catel. Adapostul in cauza era sustinut de o doamana cu suflet mare, atasat al ambasadei Suediei la Bucuresti. Doamna respectiva m-a sunat si m-a intrebat daca sunt de acord cu adoptia... si de aici a pornit o stransa prietenie cu doamna in cauza si asa au inceput sa tot creasca numarul cainilor maidanezi la noi in curte (zambeste).
Rep: Si nu v-a speriat acest lucru, nu v-a incurcat?
Georgiana Vaduva: Ba da. Mai ales cand numarul lor ajunsese pe la 40 de caini si am fost nevoita sa-i mutam pe toti pe un teren detinut de mine in Fundulea. Pe vremea aceea terenul era intr-o zona libera, fara case si nu ridica probleme. Cu sprijinul efectiv al doamnei diplomat (veniturile noastre erau mici atunci ca si acum) am ridicat un gard in jurul terenului si am realizat custi frumoase care sa asigure un confort acceptabil cainilor.
Rep: Si ati ajuns la 250 de caini...
Georgiana Vaduva: Da. Prima problema majora a fost detasarea doamnei diplomat in Turcia. A trebuit astfel sa preluam toata asociatia si toti cainii numai in grija noastra. Sprijin nu am avut de nicaieri, decat mici ajutoare din partea unor iubitori ai acestor animale. A doua problema a fost reprezentata de extinderea constructiilor in jurul terenului meu, asa ca se impunea gasirea de urgenta a unui adapost mai mare. Am participat la niste licitatii si am inchiriat niste hale de la fostul Institut de cercetare Fundulea. Lucrarile de reamenajare au fost extrem de costisitoare, dar halele se pretau foarte bine pentru un adapost de caini fiindca acolo fusesera pana de curand crescatorii de porci si indeplineau anumite standarde. Apoi, locul se gaseste in plina padure, e o zona frumoasa si departe de casele oamenilor, asa incat e foarte bine pentru toata lumea.
Rep: Si cainii au continuat sa vina...
Georgiana Vaduva: In primul rand au aflat de noi anumiti iubitori de caini maidanezi care-i salvau de la hingheri. I-aua dus la noi si ne-au asigurat ca le vor asigura ei hrana, tratamentul medical etc. In timp am ajuns la doua alternative: fie isi asigurau ei hrana si restul, fie plateau 50 de lei pentru intretinerea unui caine. Cu o singura conditie insa impusa din partea noastra: toti cainii din adapost sa beneficieze de hrana asemanatoare. Aceasta masura a fost poate cea mai bine gandita, fiindca astfel aveam un control permanent chiar din interior, fiindca oamenii veneau sa-si vada cainii, sa aiba grija de ei etc.
Problema mare a fost insa ca multi au adus caini, iar dupa o luna sau mai multe i-au abandonat in adapost nemaivand probabil posibilitati sa-i intretina sau alte probleme asupra carora nu vreau eu sa ma pronunt. Noi nu i-am scos insa din adapost si am continuat sa-i ingrijim. Si asa se face ca am ajuns la 250 de caini, din care nici 50 nu sunt intretinuti de alte persoane.
Rep: Sa intretii atatia caini, sa-i hranesti, ingrijesti, sa le asiguri asistenta medicala costa multa. Cum reusiti ca familie din momentul ce veniturile dumneavoastra sunt unele modeste?
Georgiana Vaduva:Va spun sincer: de dimineata si pana seara bat la pas tot Bucurestiul pe la toate fabricile de panificatie, restaurante etc. ca sa-i rog sa-mi dea pentru caini ceea ce ei arunca. Mai sunt iubitori de animale care vin din cand in cand si mai aduc un sac de mancare. Evident ca mancarea la sac e necesara, tratamentele medicale costa, continua amenajare a locului se impune... si toate astea costa. Nu stiu cum voi putea continua si pe viitor fara o legislatie mai permisiva si fara sprijinul autoritatilor.
Rep: Sprijin al autoritatilor care...
Georgiana Vaduva: Care nu a venit niciodata. Sa va uitati dumneavoastra la adaposturile mari de caini sustinute de Primaria Capitalei sau de cele de sector si sa vedeti diferenta intre sanatatea si starea de bine a cainilor de acolo si cea de aici. Nici nu mai vorbesc de igiena.
Mai mult, in loc sa ma sprijine, autoritatile ma pedepsesc. Ati prins si dumneavoastra controlul DSVA din Ilfov. Tin sa va spun ca amenda a fost de 25 de milioane de lei vechi. Recunosc ca aveam unele carente, actele in lucru pentru autorizatia veterinara, dar medicul nu a putut obiecta nimic fata de sanatatea cainilor si modul in care sunt gazduiti si hraniti. El cerea un spatiu de 1,5 mp pentru caine in cusca, iar noi le asiguram 2 sau 2,5 mp. Totul este betonat, ingradit, rigole de scurgere, se spala zilnic etc. Eu vreau sa ma pun la punct cu toate actele, desi nu cred ca vreun adapost din Romania va putea primi vreodata pe bune autorizatia veterinara la ce legi sunt. Eu am cerut un termen limita la DSVA ca sa pot respecta toate recomandarile lor si sa-mi dea doar un avertisment sau o amenda minima. Mi-au zis aceasta e amenda minima. In conditiile in care am restanta la chirie de 13 milioane de lei vechi si sunt amenintata de catre Institut cu evacuare... ce sa fac? Daca desfiinteaza adapostul ce vor face cu cainii? Le vor da drumul in camp sau vor ajunge din nou pe strazile din Bucuresti?
Rep: I-ati reprosat medicului veterinar ca acei 10-15 caini care stateau in tarcuri pe pamant si nu pe beton au ajuns in adapost la rugamintea expresa a dansului. Nu stia atunci care sunt conditiile?
Georgiana Vaduva: Nici nu i-a interesat vreo clipa. Un caine maidanez a muscat grav un copil mutilnadu-l. Cazul a fost prezentat la toate televiziunile. Evident ca ei nu au fost in stare sa faca nimic, primarie, DSVA etc. Atunci domnul veterinar impreuna cu autoritatile locale m-au chemat sa adun toti cainii din zona Institutului si sa-i iau in adapost. M-au rugat insistent. Cand le-am spus ca nu mai am spatiu, tarcuri pe beton si nici bani sa investesc, mi-au spus ca nu-i o problema si sa fac ceea ce stiu cu ei numai sa nu-i mai vada acolo. Iar acum vin si ma amendeaza, in special pentru acei caini. Dar toate aceste controale sunt la comanda unor doamne cu interese imobiliare si de alta natura. Nu asta e important insa, ci atitudinea autoritatilor.
Rep: De ce mai continuati? Credeti ca problema cainilor de pe strazi va fi rezolvata vreodata?
Georgiana Vaduva: Voi continua atat timp cat mai rezist, dar familia singura nu va mai rezista mult. Consider ca am facut multe sacrificii si am afectat intr-un fel chiar viitorul copiilor. Nu cred ca e greu ca autoritatile sa fie mai ingaduitoare, legislatia sa fie adaptata la situatia reala si nu la una iluzorie. Eu stiu ca iubitorii de animale au cerut multe tocmai din dragoste, dar una ar trebui sa fie legislatia pentru cei care cresc doi caini la bloc si cu totul alta pentru un adapost. Apoi as apela si la umanitatea patronilor de restaurante, marketuri, fabrici de produse alimentare... nu aruncati totul, ci ganditi-va ca puteti face ceva mai bun si mai frumos. Dar si pentru ei legislatia e drastica si-i obliga in cele mai multe cazuri sa nu poata face asa ceva. Apoi ar fi si atitudinea oamenilor. Daca ne-ar ajuta din cand in cand cu un sac de mancare-nu cerem bani-sa vina la dapost, sa-l vada, sa vada cainii si ce facem acolo-am fi mult mai incurajati sa continuam.
Eu chiar cred ca problema cainilor fara stapan are o rezolvare, dar in conditiile amintite mai sus. Singura as putea sa iau o mie de caini in adapost, sa renovez si restul halelor inchiriate. Nu e foarte mult, dar nici putin. Cum ar arata Bucurestiul cu 1.000-1500 de caini mai putini pe strazi? Si vorbesc doar de initiativa mea.
6
20
