Am aterizat azi noapte, tarziu, in smogul Otopenilor. Fly Taxi si…zbarrr spre casa!

La intrarea pe primul pasaj de pe DN 1, chauffer-ul a revelat ca nu mai are lichid de parbriz. La iesirea de pe pasarela mazgoasa ii era peste putinta sa mai vada un eventual pericol aparut din negura cetii. In timp ce urcam al doilea pasaj injura deja de toti sfintii marcati cu cruce neagra in Calendarul Ortodox. La coborare, sudalmele se agraveaza: trecuse deja la cei cu cruce rosie.

Stop pe rosu! Deschide portiera, scoate o Coca Cola, la PET de 2 litri, si stropeste uniform parbrizul. Dupa doua-trei miscari de du-te vino ale stergatoarelor, parbrizul ni se infatiseaza precum un cristal Swarowsky in vitrina la Harrods.

Habar n-aveam ca mandria Atlantei, The Coke, a devenit obligatorie in kit-ul de anotimp rece recomandat conducatorilor auto. Sau cum zis-a mai-nainte mintea publicitarului de pe urma: Always Coca Cola.

Comenteaza pe Blogul lui Mihai Morar