Nu erau calculatoare, nici tablete și nici telefoane mobile. Nu își trimiteau mail-uri sau sms-uri, doar bilețele. Se vedeu afară, în spatele blocului sau pe ulițele satului, nu prin Skype. Mergeau vara la bunici la țară și veneau plini de julituri și bronzați de la prea mult stat în soare. Se jucau afară pană seara târziu, nu exista wifi dar conexiunea dintre ei nu pica niciodată. Nu-și făceau poze, cele mai frumoase trăiri nu pot fi imortalizate.
Ei sunt "generația cu cheia la gât", iar pentru cei mai nostalgici, pentru cei care încă mai păstrează viu copilul din ei, astăzi ne mai jucăm incă o dată.
Capra
Elasticul
Lapte gros
Rațele și vânătorii
Mațele încurcate
Șotron
Oracolul
Pe vremea în care Facebook, Whatsapp, Instagram și restul rețelelor de socializare nu erau cunoscute, atunci când nu puteai da 'like' și nici "ador", secțiunea de comentarii era sub formă de oracol, iar "share" puteai da doar personal, când îți rugai prietenii să completeze și ei.
Anul nașterii,adresa, culoarea ochilor, zodia, mâncarea preferată- toate erau trecute acolo fără sa îi fie cuiva teamă ca informațiile personale vor fi prelucrate și folosite în mod neconstituțional. Singura "ilegalitate" era făcută atunci când posesorul oracolului îi spunea băiatului de care îți place că i-ai trecut numele acolo.
Desenele animate nu erau ca acum. Vă mai amintiți de Mihaela?
Și dulciurile erau altele.
Bănuții de ciocolată, pufarinele, caramelel Cipi, biscuiții Eugenia, ciocolata Piticot sau guma Turbo, toate miros a copilărie.
Chiar dacă nu și le puteau permite mereu, erau parcă mai bune cu cât erau mai așteptate.
Ei au fost "generația cu cheia la gât" și copilăria lor s-a scris altfel. Altfel decât se scrie acum pentru că n-au uitat să fie copii.
