Prietena mea, scara! (si in perioada izolarii)! // Prietena mea, scara Scara ne este, fiecaruia dintre noi, unul dintre cei mai buni, mai fideli, prieteni, ea fiind un prieten sincer, neschimbator, onest, mereu previzibil in privinta comportamentului ei fata de noi,ea ne rasplateste promt pentru orice manifestare de prietenie, din partea noastra, nu ne ramane niciodata datoare. Dar, ca sa ne devina prietena, ea ne pretinde ca, mai inainte de a o aborda, sa ii stim pretentiile (unii le-ar numi "hachite"). Ca si in relatiile dintre noi, oamenii, in relatia cu scara, noi trebue sa incepem prin a-i da ei ceea ce ii trebue, ce ii place, si numai dupa aceea, in "timpul doi" sa asteptam o dovada a ei de prietenie. O scara (oricare) a fost adusa pe lume prin talentul, devotamentul unui pasionat, prin experienta si competenta acestuia -parintel ei - constructorul (proiectant, executant). Ea, scara, a fost nascuta prin mana constructorului, fiind comadata de o subtila imaginatie (scara imaginara), zamislita de mintea constructorului Ca orice parinte, constructorul-parinte isi admira realizarea terminta, izvorata din el, o iubeste de cand o purta in mintea si in sufletul lui, cat si dupa ce a adus-o pe lume. El o aduce la vedere curata, stralucitoare, ferchezuita ca pentru o parada sau pentru un bal. Ea, scara are "in sange" dorinta, pretentia, de a fi mereu curata, curatenie provenita (izvorata) din constiinciozitatea omului ce si-o doreste prietena, din dragostea si respectul lui pentru ea. Parintii aduc pe lume copiii, in cresc mari, sanatosi, bine educati si, cand ii considera pregatiti pentru a se descurca singuri, le dau libertatea totala. Asa face si constructorul-parintele scarii : o aduce pe lume comlet pregatita si o lasa complet libera, pentru a intra in relatii cu oamenii. Pe parcursul acestor relatii, ea, datorita constitutiei ei, simte durerea remanenta pe care i-o provoaca omul cand o ciobeste, o loveste brutal, o zgarie, o lasa acoperita de mizerie, agresata de orice firisor de praf. Ea vrea sa fie mereu asa

Prietena mea, scara! CONTINUARE // Ea vrea sa fie mereu asa cum se stie din nastere - intreaga trupeste, stralucitoare, admirata de toti care o vad. Scara nu ramane datoare omului care isi dovedeste, prin fapte, prietenia fata de ea. Daca stim sa ii abordam prietenia, cu inteplepciune, la nivelul strict pe care ni-l permite dotarea noastra naturala, ca suma a capacitatilor fiecarei componente a corpului (organismului) nostru, daca stim sa ne limitam la punerea in actiune a capacitatii respective "momentana", mereu in evolutie, datorita antrenamentului pe care il facem, in relatia de prietenie cu scara, relatie la care scara ne invita permanent, cu bratele deschise, pretinzand sa o utilizam prudent, cu masura, functie de nivelul starii noastre generale de moment (si ca urmare a relatiei de prietenie cu scara). Cand il aduce pe individul-om pe pament, Creatorul acestuia ii spune : " Ti-am daruit sanatatea, ai datoria fata de mine sa ti-o ingrijesti, daca n-o ingrijesti, pacatuesti fata de Mine, fa-ti relatii cu tot ce te inconjoara, foloseste-te de acele relatii ca sa iti asiguri trainicia sanatatii tale!". Ca sa respecte vointa Creatorului, de a-si asigura trainicia sanatatii sale, omul, printre altele, trebue sa aiba "o relatie de prietenie cu scara"..