Impactul financiar al pandemiei asupra industriei cinematografice din România: "În varianta optimistă, se va întinde pe o perioadă de trei ani"

Contactată telefonic, Ada Solomon a declarat pentru News.ro: „În prezent, fac încercări de previzionări şi planificări pe proiectele care ar trebui filmate anul acesta şi trebuie văzut cum se va putea face asta în siguranţă şi care vor fi costurile suplimentare, pentru că acesta este un lucru foarte greu de dimensionat acum, dar evident că vor trebui luate măsuri pentru protecţia echipei şi desfăşurarea în siguranţă. Şi toate astea costă. Nu există niciun fel de sprijin, cel puţin până acum, pentru aceste costuri suplimentare în ţara noastră. În alte ţări, da”.

Două proiecte Hi Film urmau să intre în producţie în această perioadă - lungmetrajul de debut al lui Ştefan Constantinescu, „Om - câine”, şi lungmetrajul „Somnambulii” al lui Radu Jude.

Filmările pentru alte două proiecte majoritare erau programate tot acum, iar un proiect din Serbia în care companie era partener minoritar a fost oprit în mijlocul filmărilor.

Pentru tot ce va fi filmat anul acesta trebuie luate măsuri de siguranţă, subliniază Solomon. „Va trebui alocat un buget separat, care nu exista, pentru siguranţă. De la cumpărat de dezinfectant şi măşti la aparate de măsurat temperatura. Pentru spaţiile deschise va fi puţin mai simplu. Problema cea mai mare pentru domeniu este că, în pandemie, niciuna dintre societăţile internaţionale de asigurări nu asigură producţia pentru eventualitatea apariţiei unui caz şi necesitatea de a opri filmare când cineva din echipă se îmbolnăveşte”.

Planificarea făcută de producătoare vizează perioada august - septembrie pentru reluarea filmărilor, cu pregătiri din iunie - final de iulie.

În elaborarea planului de măsuri de siguranţă, Ada Solomon - membru al mai multor organizaţii europene şi internaţionale de profil - s-a consultat cu colegii din breaslă. „Avem aproape săptămânal videoconferinţe şi schimbăm între noi materiale şi planuri de măsuri făcute în diverse ţări. Sigur că e diferit ce se întâmplă în Islanda faţă de România sau Spania şi că fiecare producţie are specificitatea ei”.

În prezent, Hi Film continuă lucrul la proiectele aflate în post-producţie. „Fluxul este acum regândit, astfel ca el să se desfăşoare de la distanţă. Lucrăm, de exemplu, la montajul unui documentar cu un regizor care se află la Bucureşti, unul care se află în Ucraina şi monteurul care se află în Croaţia.

Şi funcţionează, dar, la un punct, trebuie să te reuneşti. Mai e problema proiectelor care implică echipe mixte, din mai multe ţări. Schimbăm între noi toate informaţiile, ca să încercăm să adaptăm munca. Lucrurile astea ar trebui şi acasă, în consultare cu autorităţile. Dar nimeni nu ne strigă şi chiar atunci când noi strigăm «vrem să facem asta, vrem să fim în siguranţă, vrem să muncim», undeva lucrurile se opresc şi răspunsurile nu mai vin”.

„Încerc să văd, împreună cu colegii şi avem discuţii, care ar fi pârghiile cele mai puţin împovărătoare pentru bugetul de stat, dar care ar da un suflu sectorului, astfel încât să se poată mişca şi să poată rezista, pentru că impactul, în ceea ce priveşte domeniul cinematografic, este unul pe termen lung. Domeniul cinematografic este în aceeaşi situaţie ca turismul. Nu poate produce şi nu poate vinde produsele pe care le produce”.

Împreună cu mai mulţi cineaşti a propus autorităţilor o serie de măsuri, iar „Ministerul Culturii a fost deosebit de deschis în a le asculta şi chiar a propune un plan care cuprinde toate domeniile industriilor creative, un plan defalcat, dar de acolo încolo mare lucru nu s-a întâmplat. În continuare, schema de ajutor de stat pentru cinematografie e cvasi-blocată, iar un dialog aplicat nu există.

Asta este marea problemă - constat că nu numai în domeniul nostru. Alţi antreprenori, alte organizaţii de oameni de afaceri au spus că Guvernul e foarte deschis în a primi propuneri, dar, mai departe, când e vorba de pus în aplicare şi de implementat..., noi suntem disponibili şi vrem să găsim soluţiile împreună şi ele să fie aplicabile şi croite pe nevoi şi ştim mai bine decât cei care nu lucrează efectiv pe teren cum e mai bine, astfel încât costurile şi pierderile să fie mai mici”.

Din partea Centrului Naţional al Cinematografiei nu a venit „niciun fel de semnal, nicio invitaţie la dialog, de propunere de măsuri, de alocări de resurse pentru situaţii punctuale”.

„Până la urmă, nu suntem o ţară care să aibă 1.000 de filme sau 100 de filme care sunt oprite. Probabil că sunt 20 de proiecte care sunt într-o situaţie delicată şi suntem o ţară care are nevoie de o strategie pe termen scurt şi mediu. Trebuie văzut care sunt paşii de urmat. Ştim ce ne aşteaptă, ştim că nu e vorba numai vorba despre faptul că stăm acum în casă şi că suntem într-o criză sanitară. Suntem într-o criză economică. Va urma una care ne va afecta pe toţi. În acelaşi timp, vrem să contribuim la repornirea economiei, dar ne trebuie un pic de sprijin pentru asta”.

Despre măsurile luate până acum la nivel general, ea afirmă că „nu funcţionează în domeniile noastre”. Închiderea cinematografelor, spre exemplu, „opreşte o parte importantă din ceea ce înseamnă expunerea, vânzarea, veniturile pe care le face sectorul nostru”. Digitalizarea, informaţiile reprezintă lucruri „extrem de importante şi care au rămas mereu în urmă”.

„Există o lipsă cronică de date privind dimensiunea sectorului, impactul economic al lui, iar nivelul de contribuţie la PIB al industriilor creative este cvasi-necunoscut. El e mare, dar există doar calcule empirice”.

Referitor la pierderile pe care sectorul cinematografic le va suferi, Solomon a declarat: „Am făcut nişte aprecieri, bazate pe un soi de bun-simţ în a dimensiona ce va fi să fie. Sunt convinsă că va fi un impact la nivel global care se va întinde pe o perioadă de trei ani, într-o variantă optimistă”.

Solomon a făcut o paralelă cu criza din 2008 - 2009 şi a impactului ei asupra domeniului publicităţii. „Un raport al Asociaţiei publicitarilor a arătat că industria de profil din România şi-a revenit în aproximativ 12 ani. Iar impactul prezentei situaţii la nivel global, nu doar la noi, va fi mult mai mare, după părerea mea”.

Legat de cifrele de afaceri şi de dimensiunea ocupării forţei de muncă, „presupun că vor scădea în următorul an spre 50%, iar în următorii 2 - 3 ani să rămână undeva mai jos, la cel puţin 25%”.

„Nu înţeleg diferenţierea asta. Poate că turismul este mai vocal decât industria cinematografică, doar că problemele sunt similare. Şi impactul asupra PIB este similar. Ăsta este un lucru care nu se ia în seamă. Suntem un domeniu mic ca număr de companii, dar ce generează e mare şi are impact în multe ramificaţii economice. Sunt multe locuri de muncă şi domenii conexe care sunt implicate, chiar turismul”.

Ada Solomon a vorbit şi despre impactul asupra producţiilor străine filmate în România. „Va fi greu ca filme străine să vină aici şi îi putem convinge prin această schemă de ajutor de stat care este blocată din noiembrie, de când a trecut de la Comisia Naţională de Statistică şi Prognoză la Ministerul Economiei. Începe foarte uşor să de deblocheze, în sensul că ne-au fost cerute nişte documente, dar e un mod care nu e viabil încă şi care iar nu ţine cont de consultările cu breasla”.

Această schemă şi un set de măsuri de securitate pentru filmări ar fi „singurele două elemente” care ar putea genera venirea producţiilor străine în continuare în ţară. „Este un efort financiar chiar mic faţă de ce generează”, a concluzionat Ada Solomon.