FOTO. Cum pot niște artiști să ne scoată ochii din telefon când mergem cu metroul. Povestea galeriei de artă de la stația Izvor

de Ana Tepșanu     HotNews.ro
Sâmbătă, 27 noiembrie 2021, 12:22 Life | Prin oraş


Vero Nica, una dintre coordonatoarele proiectui Orasul M
Foto: Arhiva personala
​​În București, zilnic, sute de mii de oameni intră în subteran, la metrou. Grăbiți, aproape automatizați, călătorii ajung într-un spațiu rece, pe care-l tranzitează rutinizat spre destinație. În acest context, Asociația VAR Cultural în parteneriat cu METROREX au inițiat un proiect inedit, Orașul M, menit să valorifice spațiile urbane subterane, prin dezvoltarea unui dialog între călători și artiștii vizuali. Am stat de vorbă cu inițiatorii și coordonatorii proiectului Orașul M, Andu Dumitrescu și Vero Nica, cât și cu artiștii implicați, pentru a descoperi mai multe despre acest demers, obiectivul său, cât și mesajul transmis către public.

Inițiativa a pornit în vara lui 2019, la scurt timp după ce a fost înființată Asociația VAR. Partea administrativă, organizarea și planificarea au durat aproape șase luni, iar implementarea proiectului a durat două luni.

Artiștii invitați au ales să se implice voluntar, iar costurile de producție au fost realizate cu sprijinul primit trimestrial din partea unor societăți comerciale, fără a se pune la socoteală contribuția proprie, a organizatorilor. Inițiatorii consideră că proiectul este important și necesar atât pentru public, cât și pentru artiști.

„Artiștii invitați au ocazia să expună în spații cu foarte mult potențial, iar publicul care intră în contact cu lucrările expuse în Orașul M, are ocazia să exploreze o zonă culturală pe care nu are răgaz să o facă, așa cum se cuvine, la suprafață”, explică Andu Dumitrescu.

Orașul M a demarat odată cu împlinirea a 42 de ani de când avem metrou în Capitală



Organizatorii povestesc despre cum și-au dorit ca proiectul să demareze odată cu împlinirea a 42 de ani de când metroul a devenit parte din viața orașului. „Odată cu definitivarea conceptului, ne-am propus ca primele intervenții să aibă loc în două puncte aflate pe M1, prima magistrală dată în folosință (Timpuri Noi - Petrache Poenaru)”, spun ei.

O parte dintre artiștii cu care discutaseră deja nu erau disponibili în noiembrie, așa că au fost nevoiți să se repoziționeze cu mare viteză, iar artista și curatoarea Ilina Schileru i-a pus în legătură cu cei de la galeria E T A J - artist run space.

Așa l-au cunoscut pe Mircea Modreanu, un om energic, foarte bine conectat cu artiștii din tânăra generație. „În spațiul E T A J, la vernisajul expoziției grupului Pastila Roz, am decis să facem acest prim-pas împreună, Mircea fiind cel care a mijlocit întâlnirea noastră cu artiștii prezenți în stația Izvor”, adaugă Vero și Andu.

Inițiatorii își doresc ca lucrările să rămână la metrou o perioadă cât mai lungă, iar dacă una dintre ele va părăsi spațiul, la cererea artistului, o vor înlocui cu o alta.

Ei speră ca acest proiect să-i determine pe călători să abandoneze, măcar pentru o clipă, preocupările de zi cu zi, pentru a zăbovi în dialog cu o persoană, prezentă acolo prin intermediul căutărilor sale artistice.

Așa cum au explicat, Orașul M va fi extins și în alte stații de metrou. „În luna decembrie coborâm în stația Piața Romană, alături de studenți și tineri absolvenți de arte vizuale, pentru care am lansat un apel de proiecte, în urma căruia vor fi selecționate 10”, adaugă organizatorii, urmând ca proiectul să fie extins și în 2022.

Pastila Roz: „Galeria de artă de sub oraș nu face rabat de la calitatea galeriilor de artă din București cu nimic”




Pastila Roz este o grupare artistică satirică, jovială și indiferentă, formată din Beaver, Marian Codrea și Alexandru-Claudiu Maxim, care s-a implicat în proiectul Orașul M, la invitația celor de la VAR Cultural și E T A J Artist-run space.

„Am apreciat proiectul Orașul M pentru că vrea să realizeze aceste punți de legătură între insula mare, publicul bucureștean care călătorește cu metroul, și arhipelagurile de artiști independenți”, explică Alexandru Maxim.

Elementul important din acest experiment, adaugă el, este libertatea totală a artistului de a intra în comunicare cu un spațiu care nu îi este tot timpul specific și de a primi răspuns de la oamenii care îl frecventează.

Spre exemplu, în galeriile de artă din București, acest tip de comunicare este înțeles de public. Alexandru spune că deși lucrările par inaccesibile sau pot da impresia că necesită cunoștințe specializate, intenția lor este de a trezi o sensibilitate naturală care se află în toți.

„Cu ea lucrăm, privim și înțelegem. Și suntem siguri că sensibilitatea pe care o căutăm ne va găsi. Această galerie de artă de sub oraș concepută de VAR Cultural nu face rabat de la calitatea galeriilor de artă din București cu nimic și caută aceeași sensibilitate de la vizitatorii ei”, mărturisește artistul.

În ceea ce privește lucrările expuse în Orașul M, acestea reflectă, sub diverse forme, gânduri despre flux în general. Așa cum explică Maxim, cu toții facem parte dintr-un flux, suntem în mișcare cu corpul, cu mintea, cu atenția.

„Lucrările noastre au fost gândite să reflecte acest flux și sunt realizate din colaje cu lucrări deja existente, realizate de Pastila Roz. E ca un fel de incursiune în universul nostru care și el are fluxul lui.

Colajele sunt realizate cu elemente din tablouri, sculpturi, ilustrații digitale și cadre din filme realizate de noi. Avem în total cinci lucrări, patru sunt colantate pe pereții stației, iar una este o lucrare interactivă AR”, spune Alexandru.

Pentru colantări, artiștii și-au dorit să lucreze cu textura de pe pereții din stația de metrou Izvor. Ei consideră că frecventarea aceluiași loc pentru mult timp ne face să intrăm pe pilot automat de multe ori și astfel nu mai vedem ce e în jurul nostru și am putea la fel de bine să mergem cu ochii închiși.



„Lucrările noastre au multe transparențe prin care putem vedea textura pereților în nuanțe diferite, se joacă cu umbrele și încearcă să simuleze un spațiu tridimensional. Lucrarea AR poate fi văzută cu un smartphone care are aplicația Instagram instalată pe el. Încercăm să aducem elemente simple și frumoase la metrou, care datorită lipsei de lumină nu ar avea cum să existe în subteran”, încheie el.

Mihai Zgondoiu și lucrările sale care conțin „viziuni utopice legate de viitorul speciilor de pe Terra”




Mihai este de părere că stația de metrou ca spațiu de expunere poate fi o provocare pentru oricare artist care îmbrățișează experimentul. Plus de asta, adaugă el, intervenția urbană subterană a fost catalogată multă vreme drept ilegală, în special când vorbim de mișcarea graffiti.

Zgondoiu își dorește ca acest proiect să fie extins și în alte stații de metrou din Capitală. În ceea ce privește lucrările sale de la metrou, el spune: „Cele două colaje („Search for Earth Twin” & „Frozen in time”) pe care le-am expus deasupra scărilor care coboară în cel mai de jos spațiu al stației Izvor, sunt viziuni utopice legate de viitorul speciilor de pe Terra, într-o lume Nouă înghițită de găuri negre și galaxii.”

Răzvan Neagoe: „Noi, ca popor, încă nu avem o educație spre cultură, în general”




Răzvan povestește cum a acceptat provocarea organizatorilor din două motive, unul istoric și unul ca parte dintr-un experiment artistic social. Lucrarea sa, Grain from Bucharest, este inspirată fix de urbe.

„Trăiesc într-un oraș care nu îmi aparține, dar care mă conține și mă înghesuie tot timpul. Viața se desfășoară între trecut și prezent, niciodată în viitor.

Și mă obligă să îmi caut singur adevărurile pe care pot să le înțeleg și să le transform în amintiri, în frânturi și secvențe care mă bântuie să le port cu mine în buzunar. Nu am ținut niciodată un jurnal pentru că nu ar fi ajutat cu nimic, am notat însă în memorie toate evenimentele care au schimbat orașul meu, orașul tău și orașul lor”, spune el.

Mulți ani, Neagoe a locuit într-un bloc vizavi de ceea ce azi este hotelul Marriott. La începutul anilor '80, erau acolo doar câteva case, iar în locul Ministerului Apărării Naționale era ștrandul Izvor.

„Călătoream către școală cu tramvaiul 8 spre Unirea, pe lângă stadionul Republicii. Râul Dâmbovița semăna mai degrabă cu un râu de la țară. Eu și alții am fost martorii schimbării urbanistice din acea zonă: demolări, transformări, mutări, drame”, continuă el.

Într-un fel, spune Răzvan, toate astea au contribuit la educația lui, iar stația de metrou Izvor face parte din istoria memorată de el a acelor ani. Și pentru că are un traseu istoric al zonei, după cum explică artistul, lucrarea devine o punte dintre trecut și prezent, iar imaginile sunt simple înfățișări în diverse locuri cu diverse expresii.

„Aceste reprezentări îmi reamintesc că în acel loc, dar în alt timp, au fost alți oameni cu aceleași asemănări. Ziarul a fost înlocuit cu telefonul, iar mersul grăbit, stresant, din ziua de azi, a înlocuit același mers grăbit al acelor ani dificili. Fiecare expunere a fost făcută întrebându-mă dacă este corect să mă gândesc la trecut”, precizează Răzvan.

Proiectul lui a fost realizat în 2018, a durat cinci zile și au fost făcute 612 expuneri/imagini în diverse spații: Uranus, Izvor, Unirea, la metrou. Focusul a fost concentrat pe subiect, spune Neagoe, iar restul este un exagerat zgomot de imagine numit grain. Al doilea motiv pentru care a „expus” la metrou, cel al experimentului social întins pe un an, presupune ca lucrarea să aibă propria ei viață.

„În acest interval, lucrarea poate fi ruptă, grafitată vandalizată sau scrijelită. Sau poate nu, voi vedea. Mi-am impus pentru acest experiment să nu cobor deloc în această stație de metrou, timp de un an. Doresc să fiu surprins în noiembrie 2022”, spune artistul.

La anul pe vremea asta, Răzvan vrea să facă un revers artistic și să expună lucrarea într-o galerie, unde va fi complet schimbată, având spiritul „străzii”/metroului.

Neagoe știe că nu este nici primul și nici ultimul care va încerca să aducă un act artistic în societate și crede că toți cei din domeniul creativității au încercat cumva să apropie publicul de galerii sau evenimente de artă.

„Noi, ca popor, încă nu avem o educație spre cultură, în general. Dar cum speranța moare ultima...”, încheie el.

Mircea Modreanu și lucrarea „Rooster”




Mircea a ajuns în acest proiect, deoarece cei de la VAR Cultural căutau artiști care să se implice în realizarea lui, iar el a fost cumva co-organizator, alături de cei de la E T A J artist run space.

„O astfel de inițiativă este benefică, deoarece mai înfrumusețează locurile mohorâte, comuniste”, spune el. Lucrarea sa se numește Rooster și este vorba despre un cocoș care plantează un metrou.

A lucrat trei nopți la ea, iar direcția în care se duce este una ecologistă, îndreptată spre nevoia de oxigen.

Răzvan Năstase a pornit un demers de familiarizare a publicului cu o operă a bibliotecii vizuale românești




Răzvan povestește cum spațiul underground are foarte mare potențial de expunere datorită fluxului uriaș de oameni care trec pe aici, motiv pentru care se transformă în cea mai mare și mai vizitată galerie din București, cu un număr între 300.000 și 600.000 de călători zilnic.

Așa a pornit practic ideea lui, când s-a hotărât să folosească o imagine de referință în istoria artei românești, „Fata pădurarului”, de Nicolae Tonitza, „ca demers de familiarizare a publicului cu o operă din biblioteca vizuală.”

Năstase a descoperit că-i place podeaua mozaicată, care se regăsește în majoritatea stațiilor din oraș. A avut de pictat manual, cu spray-ul și un șablon, 3630 de pixeli, 1210 pe noapte.

Prima noapte a mers bine, a doua nu la fel, mai ales că oboseala din prima zi se simțea, iar a treia zi a apelat la varianta „sună un prieten.” Lucrarea finală are 250 x 310 centimetri și, așa cum explică artistul, atunci când te afli în interiorul ei, este aproape imposibil de perceput.

„Ai nevoie de distanță pentru a o înțelege, iar singurul punct de unde o poți vedea este atunci când cobori scările pentru a trece pe celălalt peron. Senzația asta mi-a plăcut foarte mult. O vezi când cobori, o înțelegi, iar când ajungi lângă ea se descompune”, adaugă Răzvan.

El speră ca stațiile de metrou să devină un spațiu de hunt & seek pentru pasionații de artă, dar și o platformă de vizibilitate pentru artiști.

Sergiu Chihaia și o lucrare care trage un semnal de alarmă: „Ține de noi cum va fi în viitor”




Sergiu povestește despre cum a tot expus în galerii, unde e simplu, mai ales când ai pereți albi, lumină și umbră. Însă, un spațiu neconvențional, așa cum este la metrou, reprezintă o provocare pentru orice artist, deoarece trebuie să se adapteze și să se integreze în spațiu, iar asta nu e atât de ușor.

Instalația pe care a realizat-o la Izvor simbolizează lupta naturii cu plasticul. „Este o confruntare aproape nevăzută pentru ochii noștri, dar de când a apărut plasticul, apele, pădurile și toată natura încearcă să găsească soluții să lupte împotriva lui”, spune artistul.

Lucrarea poartă numele de Dead Forest, deoarece e aproape pe moarte, o pădure sufocată de plastic, care țipă după ajutor. La un moment dat, adaugă Sergiu, s-a legat și de lucrarea lui Edvard Munch, „Țipătul”, care i s-a părut foarte sugestivă și foarte actuală ca și concept.

„De multe ori natura reușește, de multe ori nu reușește să facă față plasticului, însă de foarte multe ori reușesc să trăiască într-o simbioză - plasticul care ajută cumva natura, iar ea care nu are de ales și găsește modalități să trăiască alături de plastic”, explică Sergiu.

Întreaga poveste face parte dintr-un proiect mai amplu, pe care artistul l-a expus în urmă cu un an la Mogoșoaia - „It's up/down to us”, coordonat și curatoriat de Ana Negoiță.

„Asta vreau să transmit eu. Că ține de noi cum va fi în viitor”, spune el. Artistul nu vede reciclarea pe care o face ca pe o soluție, dar este o modalitate de a transmite un mesaj că trebuie să luăm măsuri urgențe și de a informa și mobiliza cât mai multă lume din jurul lui.

Are sticle adunate de la prieteni, vecini, studenți și a realizat că dacă ar face fiecare câte puțin, asta ar genera schimbarea și de aici am putea începe. Sergiu se bucură de experiența artei de la metrou și crede că din când în când artiștii ar trebui să iasă din galerii și să expună artă în spații neconvenționale.

„E bine și pentru ei și pentru cei care trec pe acolo. Dacă nu ajungeți în galerii, venim noi la voi, expunem artă la metrou, în mall-ul etc. Eu aș expune artă peste tot unde este foarte mult public, e win win”, încheie el.

Andu Dumitrescu: „Am simțit nevoia acută să încerc să modific ceva în felul în care oamenii percep viața de zi cu zi”




Andu povestește cum Bucureștiul este orașului lui, și invers, un spațiu pe care l-a trăit, simțit și studiat de când s-a născut. „Am fost, și, din nefericire, sunt în continuare obligat să asist la distrugerea lui. Orașul este agresat și, la rândul lui, își agresează locuitorii; o reacție justă și pe deplin justificată din partea lui.

Am simțit nevoia acută să încerc să modific ceva în felul în care oamenii percep viața de zi cu zi, să-i extrag cât de puțin din rutina zilnică. Ce instrument poate fi mai bun, decât un act artistic, pentru a atinge o asemenea țintă?”

În primul rând, continuă artistul, avem de dus o adevărată luptă cu kitsch-ul și cu lipsa oricărei educații plastice/estetice a majorității locuitorilor lui, indiferent ce scrie pe diploma sau pe lipsa ei. El susține că suntem de peste 70 de ani captivi în burta unui sistem defect și e foarte greu să mai pretindem că înțelegem ce se întâmplă.

„Izolarea în propriile noastre bule nu aduce niciun beneficiu comunității din care facem parte, din contră”, adaugă el. În acest context, mărturisește Andu Dumitrescu, Orașul M (OM) poate deveni o platformă prin intermediul căreia o mulțime de artiști vor avea ocazia să comunice cu un public variat și numeros.

Așa cum spune, toate intervențiile sale vorbesc despre oameni călători. „În timp ce lucram la (auto)portretul numit „Almost framed” am observat că există o zonă care nu se uscă. A doua zi, mi-am dat seama că apa și-a făcut loc exact prin mijlocul compoziției. Mi se pare frumos că am ales și intervenit exact în acel punct. Un „efect” spectaculos de invizibil, trebuie privit cu mare atentie. Izvor”, explică artistul.

Despre lucrarea „Crush hour” / „Rush hour”, Andu spune că, în fond, nu este decât o valiză blocată pe una din balustradele stației. „Gândul din interiorul ei se duce către oamenii care pleacă și nu se mai întorc, oamenii care aleargă în permanență, oamenii striviți de propriul bagaj (crushed)/fizic și mental.



O valiza legată cu bandă adezivă inscripționată cu fragil(e), la fel ca o altă intervenție, numita OM. Mulți călători încearcă să descifreze ce înseamnă literele O și M alăturate. Da, exact asa. Pentru unii reprezintă un acronim (Echipa Olympique Marseille, de ex).

Asta îmi confirmă că percepția noastră este afectată, iar felul în care ne raportăm la tot ce e în jurul nostru, este în raport cu numeroase clișee. OM pare că a dispărut din limbajul cotidian, ceea ce face ca mesajul purtat de lucrarea mea să capete și mai mult sens”, adaugă el.

Mai are o intervenție sub inscripția oficială IZVOR (în partea stângă a peronului), un semi-pește care încearcă să înghită singura sursă de lumină din capătul peronului și un semi-pește mai gras care se străduiește să intre în dialog cu un călător și cu scaunul lui gol. Nimic complicat.



În spațiul de jos, încheie artistul, se află un televizor din care a căzut și s-a spart burtiera Breaking News. „Înțelege fiecare ce vrea.”

Ionuț Zevideanu: „De la stația Izvor va izvorî arta pentru întreaga rețea Metrorex”




Ionuț spune că atât cât îi permite timpul, va fi mereu dispus pentru un astfel de voluntariat, cu un rezultat care are efect asupra societății românești care se zbate să devină ceva nou și frumos din trecutul nostru sumbru comunist. „Noi ca și artiști plastici putem să avem un accent deosebit de evident asupra persoanelor care tranzitează orice spațiu public.

O lucrare de artă încântă omul, dar cel mai important, îl face să gândească. Fie că se bucură, judecă sau critică, privitorul este stimulat și impactat de artă, iar ea poate deveni opera de artă așa cum speră orice artist”, spune el.

Specialitatea lui la master a fost pe public art/metro art, una a gândit o instalație light art pentru Metroul Titan, cu efect vizual si psihologic pentru cei cu fobie de subteran, motiv pentru care a fost încântat să se implice și în cadrul Orașului M.

Ionuț se bucură de implicarea în această inițiativă și de faptul că a reușit, alături de ceilalți artiști, să schimbe griul stației Izvor. „Și pentru că sunt un fan al simbolisticii, cred că înseamnă ceva faptul că s-a început aici, locul de unde va izvorî arta pentru întreaga rețea Metrorex.”

Dragoș Neagoe: „Lucrările mele nu trebuie să fie frumoase, ele trebuie să spună ceva”




Dragoș este sculptor și lucrează lucrări monumentale, mari, masive, înalte, fără să ține cont de spațiul unde sunt expuse după aceea. „Construiesc forme în spațiu, astfel încât orice spațiu să se autoidentifice cu sculptura”, spune el.

Artistul mărturisește că sculptura lui trebuie să creeze un dialog cu orice spațiu în care este expusă, fie el clasic, renascentist, parc public sau metrou. „Lucrările mele nu trebuie să fie frumoase, ele trebuie să spună ceva”, continuă el.

Lucrarea expusă în stația de metrou Izvor a fost realizată în 2018, a lucrat două luni la ea, și a mai fost expusă de două ori, într-o expoziție personală la Galeriile Carol și la Conacul Ghergani, în județul Dâmbovița.

Sculptura este o interpretare a vecinului său Ion Petrișor, căruia i-a dedicat și o expoziție la Galeria Simeza în 2012. Portretul este lucrat într-o tehnică specială folosită de artist, numită „în groapă.”

Cei de la VAR Cultural l-au invitat să participe în cadrul proiectului Orașul M cu această lucrare, după ce au văzut-o la Ghergani, având un roi de albine aplicat pe ea. Dragoș consideră această expoziție necesară din două motive - va convinge oamenii să meargă la muzee sau galerii de artă (artiștii au nevoie de public) și speră ca astfel de acțiuni în spații neconvenționale să trezească interesul politicienilor spre cultură.

„Momentan interesul lor este ZERO. România își dorește să ajungă la standarde înalte în artă ca Germania, Anglia sau SUA cu zero lei. Cam greu. Dacă ar investi o dată pe an într-un proiect, cât investesc într-un kilometru de autostradă, ar fi ca o gură de aer pentru noi”, încheie el

Fotografii de VAR Cultural și din arhiva personală a artiștilor






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















6561 vizualizari

  • 0 (12 voturi)    
    Artistii indeamna la libertate (Sâmbătă, 27 noiembrie 2021, 13:06)

    Boshoarca [utilizator]

    Superba ideea cu televizorul si breaking news, de care un catel este legat strans si eficient cu lesa. Ideea este ca suntem un produs captiv intr-un sistem care ne mulge. Important este sa iesim afara si sa ne bucuram de planeta Pamant. Suntem tinuti inchisi la ordin politic, deja strategia cu virusul lui peste prajit ne-a mancat 2 ani din viata.
    • +2 (2 voturi)    
      Comentariu sters de utilizator (Sâmbătă, 27 noiembrie 2021, 17:15)

      [anonim] i-a raspuns lui Boshoarca

  • +6 (14 voturi)    
    Mainstream slave (Sâmbătă, 27 noiembrie 2021, 13:07)

    Boshoarca [utilizator]

    Catelul legat de lelevizor ar trebui inlocuit cu o oaie
  • +12 (12 voturi)    
    Foarte frumos (Sâmbătă, 27 noiembrie 2021, 13:24)

    MarianB. [utilizator]

    Super initiativa, cu astfel de fapte se schimba Bucurestiul in bine.
  • +6 (6 voturi)    
    Chapeau Bas ! (Sâmbătă, 27 noiembrie 2021, 14:46)

    un domn [utilizator]

    Redactia Hotnews
    Astfel de Articole mai des va rugam !
  • +2 (2 voturi)    
    Intuiţia artistului - (Sâmbătă, 27 noiembrie 2021, 17:48)

    BARBADOS [utilizator]

    întotdeauna cu un pas înaintea gândirii interesate a omului politic.
  • +2 (2 voturi)    
    Fain! (Sâmbătă, 27 noiembrie 2021, 21:36)

    Godzillagrrr [utilizator]

    Gigea.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by