Maine se semneaza decretul prin care mi se interzice sa mai exist in Bucuresti. Deschid mintea, inchid ochii si aleg exilul la Iasi. E o decizie fara strop de originalitate. Inaintea mea a ales sa doarma vesnic, pe colinele Iasului, Sabin Balasa. Imi voi atrage iar galeti de stropseala, dar cred ca satul lui Bucur este un loc in care poti doar conjuga verbul ”a exista”. Iasiul este unul din putinele targuri din Romania unde poti sa conjugi la persoana intai singular verbul ”a trai”.
Imi sorb espresso-ul mare, cu spuma de lapte, dupa prima seara a Romanian Fashion Week pe terasa, la Corso, la umbra casei domnesti a lui Cuza, acum muzeu al Unirii. Ascult sunetul orasului, la poalele Copoului. Si aici traficul s-a aglomerat in ultimii ani, ieri am stat in coloana la un singur semafor pret de o jumatate de ora. Dar Iasul nu huruie, nu caraie, nu horcaie, nu latra. Asta e orasul care toarce, zumzaie si, in cele mai rele zile ale sale, maraie. Diferenta dintre capitala Micii Uniri si capitala Marii Invrajbiri e aceea dintre un motor diesel ”preparat” de BMW si un diesel al unui SUV chinezesc. Amandoua functioneza dupa acelasi principiu mecanic, dar bavarezii stiu sa-l faca sa sune silentios, precum un motor pe injectie.
Astept sa ma fugariti din Bucuresti. Ieri noapte, doppo festival, mi-am alintat herghelia de sub capota, plimband-o pe sensurile unice din Copou. Si-am stabilit ca singura sansa de a scrie o carte in timpul trecerii mele este sa ma mut aici, pe colina, intr-o casa cu pridvor si o gradinita cu lalele in curte. Stiu, valsez cu cliseele, dar nu-mi cereti mai mult. Sunt un om mediocru cu vise scunde. Dar in existenta noastra cronometrata, in care SMS-ul e sinonimul comunicarii, iar Messengerul e standardul pentru socializare, cliseele mele au ajuns vise imposibile.
Iasul are toate argumentele pentru a fi leaganul frumusetii. Chiar daca nu vorbesc de frumusete ca arta, ci frumusete ca industrie. Am prezentat impreuna cu Daniel Buzdugan cele doua seri ale Romanian Fashion Week, primul festival de moda unde am vazut creatie, nu bisnita cu manechine. Deschiderea a fost socanta. Colectia Porn Chic a lui Razvan Ciobanu a fost acompaniata de strigate de placere, mimari ale orgasmului, specifice filmelor pentru adulti. Sunt un profan al modei, ma imbrac dupa principiul ”ce-cade-din-sifonier”, asa ca pana la slefuirea simturilor de fashionist, o sa ma opresc aici cu critica haute couture-ului.
M-a impresionat, insa, Irina Schrotter, organizatorul Saptamanei Modei de la Iasi. Ma asteptam sa o gasesc stresata, incruntata, incercanata. Ar fi avut toate scuzele. Trebuia sa tina in frau zeci de creatori de moda, sute de manechine, fiecare cu personalitate cat o hiperbola. Si trebuia sa multumeasca vreo cateva mii de spectatori critici si hatri.
Joi seara, cand am ajuns la Iasi, am gasit o femeie, trecuta de pragul varstei de 40, relaxata precum orasul a carui prescuratare o poarta in initialele numelor. ”IS. De la Irina Schrotter” Pe parcursul celor doua zile Irina n-a urlat, n-a injurat, n-a dat cu pumnul in masa si n-a jucat falsul rol de barbata. A impartit zambete pentru fiecare invitat, a facut conversatie pana si cu hostessele de la frigiderele cu racoritoare si nu s-a plans o secunda ca ar fi obosita. Iar starea Irinei a virusat intreg festivalul.
Nu ma pricep sa laud. Cand brodez floricele ma impotmolesc iar in clisee. Poate de aceea imi joc mai bine rolul de rau, urat si antipatic. Dar Iasul a reusit sa-mi mituiasca nesuferinta. Sunt zeci de evenimente ale industriei beauty in Romania. Majoritatea doar exista. Romanian Fashion Week e un eveniment care traieste. Asta e motivul pentru care este gazduit de Iasi. Pentru ca la Iasi pana si farmaciile poarta nume de scriitori.
Comenteaza pe Viata si acordeoane.
0
0
