Pe mine ma depaseste conceptul de "ceainarie". Eu imi inchipuiam ca trebuie sa fie un loc boem, unde se bea ceai in exces si nimic altceva, drept pentru care eu nu as fi cutezat sa intru intr-un asemenea bar, asta din cauza lipsei perspectivelor ipotetice pe care le ofera. Chiar daca n-as bea in viata mea Cola in oras, gandul ca as putea face asta pana la preinfarct imi ofera o oarecare siguranta emotionala. Dar mi-am luat inima in dinti, m-am consolat cu "de ce ti-e frica, nu scapi" si "omul cat traieste, invata" si-am zis sa incerc. Nu mi-a luat mai mult de doua minute sa ma linistesc, in primul rand pentru ca era underground, iar mie barurile care se afla la nivelul metroului imi inspira un confort psihic extraordinar, in ciuda aspectului de pivnita. Iar cand am aflat ca fac si cafea, m-am bucurat dublu.
Asta pana cand, inca reticenta in privinta ceaiului, i-am cerut o cafea ospatarului. Acesta semana izbitor de mult cu Lurch din The Adams Family, inalt si cu o expresie faciala incerta, genul de chelner care nu stii daca o sa-si manifeste in vreun fel iubirea in ce ai comandat tu si te sperie pentru ca stii ca esti neajutorat in fata firii lui imprevizibile. Lurch se intoarce rapid cu cafeaua si imi exprim politicos dorinta de a mai primi lapte, ceea ce nu se intampla prea curand, ba, mai grav, nu s-a mai intamplat deloc. Iar asta este un lucru trist si condamnabil.
Termin cafeaua mea cea amara si prea tare si incep a ma uita in meniul de ceaiuri. Toate contin in realitate altceva decat sugereaza titlul. Ceaiul se numeste Cherry&Banana, ingredientele sunt: banana, mar si macese. Insa cea mai impresionanta denumire de tchai este de departe "Amintiri din copilarie", care contine, ta-daaaaa: urzici, chimen si inca vreo doua buruieni. Gresit, acest sortiment ar trebui numit "Amintiri din copilarie cand ma inchidea mama in beci ca trageam cu prastia-n pisici". Parerea mea este ca ar fi fost mai inspirata o usoara aroma de Bonibon cu note delicate de Brifcor.
Atmosfera din Silence este de la buna in sus. Muzica are decibeli in parametri normali, deci este redus din start riscul de a-ti perfora vreun timpan sau a-ti diminua acuitatea auditiva. Avantaj Silence. Lumea care frecventeaza este si ea civilizata, din nou avantaj Silence. Lurch mai apare prin peisaj din cand in cand, posomorat, si-ti strica pana si ziua de salariu. Avantaj meschinei bucurii a lui Lurch. Singura problema in legatura cu muzica este ca localul este impartit in doua zone, iar fiecare parcela are alt playlist. Si cum legile lui Murphy se aplica mai peste tot, este foarte probabil ca piesa ta preferata sa se auda vag din partea opusa a barului sau daca melodia buna este unde te afli si tu, ea va fi bruiata in curand de vecinatate. In orice caz, incearca sa stai cat mai departe de zona mediana, acolo toate piesele sunt perpetue duet-uri in contratimp.
Nu stiu daca ma voi intoarce in Silence foarte curand, din cauza ospatarului ostil, insa voua vi-l recomand cu toata caldura. Ai aici o cale usoara si delicioasa de a-ti asigura antioxidantii necesari si de a-ti prafui nervii ca nu mai vine Lurch cu laptele.
Atmosfera: 8 din 10, pentru muzica uneori confuza
Servire: 3 din 10! Garcon, ai batut toate recordurile.
Preturi: Accesibile, mai ales ca nu lasi bacsis.
0
0
