Duminica seara, Ateneul Roman nu a rasunat de muzica clasica, ci de cantecele unor batrani care au studiat "Conservatorul" pe "prispa romanilor". Invitatii lui Grigore Lese, gazda programului cultural Ultimii Rapsozi, au cantat muzica polifonica, piese in limba rusa, colinde, au cantat la tambal, in timp ce Paganini din Maramures a folosit o vioara cu o singura coarda.
Concertul a inceput la ora 19:00 si a fost deschis de muzica polifonica adusa de aromanii farseroti din Cogealac. Adica Gherase Mihai (cimpoi), Zogu Nicolae, Zogu Dumitru, Presa Nicolae, Siapte Tanase, Cica Gheorge si Caimacan Dumitru. Veniti dintr-un sat din Dobrogea, ei sunt o ultima generatie care canta ca acum 2000 de ani. Spre deosebire de taranul roman, care canta singur de obicei (numai colindele si unele cantece de ritual fac exceptie), aromanii farseroti din Cogealac canta numai în grup si obisnuiesc sa stea jos in timpul prestatiei artistice.
Melodia este inceputa de o singura persoana, dar este preluata de intregul grup dupa primele versuri. Fiecare cantaret are interventii solistice, iar structura muzicala repetitiva ofera loc de improvizatii si este presarata cu o serie de interjectii, atunci cand membrii grupului simt ca apare monotonia.
In continuare, ucrainenii de pe Tisa au aratat ca legaturile culturale dintre romani si ucraineni sunt profunde. Duminica seara, la Ateneul Roman a cantat un grup de femei din satul Craciunesti, alaturi de reprezentanti ai satului Lunca la Tisa (Ana Matus, Ileana Malearciuc, Ana Holovcici, Hafia Cobel, Ileana Bilan, Ana Popovici, Ioan Ostaş, Mihai Bobliuc, Ivan Lazarciuc, Nicolae Grijiac). Cele doua sate apartin comunei Bocicoiu Mare, care fusese situata, pana dupa al doilea Razboi Mondial, de o parte si de alta a Tisei, in timp ce Lunca la Tisa era sat ucrainean. După restabilirea granitei, Lunca la Tisa a trecut pe teritoriul României, schimbandu-si denumirea din Luh in Lunca, iar satul Craciuneşti a fost impartit intre cele doua tari.
Cu totii incearca sa-si recupereze trecutul prin cantec, nelasand ca muzica stramoşilor ucraineni sa dispara. Nu poate fi insa ignorata impletirea fireasca a elementelor etnice romanesti si ucrainene din Nordul Maramuresului.
Zaim Petru, tigan turc din Campulung Moldovenesc, a aratat cum suna un tambal adevarat. "Zaim, vin' sa te-ntreb ceva! Unde ai terminat Conservatorul?" a zis Grigore Lese, gazda serii, pentru ca raspunsul sa vina prompt: „Eu am terminat Conservatorul pe prispa romanilor”. Povestea instrumentului dateaza de la inceputul secolului 20, cand unchiul Antica, si el lautar vestit, pleca la Budapesta pentru a-i cumpara copilului Zaim un tambal.
Banda lui nea Alita din Targu Carbunesti a amintit de oranduirile lautarilor din secolul 19, din Tara Romaneasca. Se pare ca in acele vremuri existau adevarate "cartiere" ale lautarilor. Caci lautarii erau organizati in bande sau tarafuri, care reuneau doua-trei persoane, obligatoriu din aceeasi familie si neaparat barbati. Dupa mai bine de un secol, in Gorj, la Targu Carbunesti, Banda lu’ Nea Alita Pitigoi arata aceleasi principii de functionare. Membrii ei sunt Constantin Pitigoi (Nea Alita), Dumitru (Bebe) Pitigoi, Gioni Pitigoi, Eugen Pitigoi, Laurentiu Lataretu, Dumitru Pitigoi si Gheorghe Pitigoi.
"Sa iasa fum, Alita!" a cerut imperios Grigore Lese. "Fum!" si s-a dat drumul ca cantat, pentru ca apoi gazda serii sa "dirijeze" repetoriul. "Era un obicei la noi. <
Rusii lipoveni din Sarichioi, adica zece femei, doi barbati si un acordeon (harmosca), si-au cantat muzica in limba natala, imbracati in portul traditional din zona Donului si a Kubanului. Se numesc Grupul Landas: Uleana Mitri, Maria Deac, Ana Maroz, Ana Finoghen, Maria Ignat, Varanica Colareza, Evdochia Simionov, Georgeta Dolghin, Alexandra Ciubotaru, Elena Petrichei, Vasile Dolghin, Pimon Bejenaru (harmosca).
"Acum, aicea, am sa fac o prezentare speciala, pentru ca pe Niculae il cunosc de 40 de ani", l-a introdus Grigore Lese in scena pe vechiul sau prieten Niculae lu' Ionu' din Lapus. "El are o muzica cu totul speciala. Este cioban, dar niciodata nu s-a inscris si n-a vrut sa se inscrie in CAP. Asa ca a ramas singur. Il rog sa ne cante ce stie el mai frumos si mai bun".
S-au putut astfel auzi versuri de un umor romanesc stravechi: "Mai, copile, unde-i mere,/ Mai, hii barbat, nu hi muiere,/ Ca ti-o mars hiriu pan sat/ Ca n-ai hire de barbat/ Si-ti sta gandu la-nsurat" sau "Mama, insura-m-as si-as fa' nunta,/ Numa nu pe vreme multa,/ Insura-m-as si-as nunti/ Numa m-as gazdalui". La intrebarea "De ce, ma?", raspunsul a venit firesc: "S-o dat mandra, dracului, iasa talpa iadului./ N-am omorat om de viu, talpa iadului sa hiu./ N-am spart capu nimarui, sa hiu talpa iadului".
"Doamne-ajuta cui saruta si sporeste cui iubeste!" a urat Grigore Lese la finalul reprezentarii prietenului sau, pentru ca imediat sa-l atentioneze, in gluma, pe urmatorul invitat. "Ioane, te grabesti, Ioane! Stii ce? La badea aista de se zoreste ii zice Paganini. Cine-o fost Paganini?" l-a intrebat gazda pe Ionu' lu Grigore.
"Apai Paganini o fost un muzicant. Acel muzicant era un patron mare. Un gazda, cum zicem noi. Apoi acela gazda o zis: <
"Demonstreaza ca si tu poti canta c-o coarda", l-a indemnat Lese, pentru ca dupa un minut sa vina si constatarea "Si sa mai ziceti ca n-avem si noi Paganini al nostru!"
In continuare, Paganini de Maramures a impletit cantecul cu povestile. "Era un cioban si saracu', obosit, o adormit. Si tate oile bete or fugit, care-ncotro. Le-o pierdut, cum se spune romaneste. Si atunci saracu' o inceput sa cante. Si o cantat melodia oilor. O scos fluierasul saracu' si el, si o vazut ca n-are nicio foaie. Si atunci o scos fluierul si o cantat melodia asta ce v-o cant eu." Apoi "El, saracu', s-o uitat mai departe si o vazut niste ceva alb, o zare alba acolo. El atunci s-o bucurat ca-s oile lui si o inceput sa cante un pic mai vesel." "Si-atunci el, cand s-o apropiat, o vazut ca-s niste pietre albe, s-o pacalit saracu'. Si-o-nceput iar sa doineasca cu fluierasu' lui", a prefatat el Invartita oilor.
Ionu' lu Grigore si-a amintit de felul in care s-a apucat el sa invete vioara. "Sa va spun. Eu eram de opt ani, un copil de opt ani. Si am invatat sa cant la vioara. O cetera, mi-am facut-o eu. Si-am pus niste corzi. Si m-am suit in podul casii. Si-acolo, pe tatal meu il chema Grigore si pe mama Anuta. Si zice catre tata: < De evrei il leaga amintiri placute, de cand era mic. "Cand am fost de 12 ani, am cantat la evrei. Si atunci, la evrei, acia, era niste pitici mici, cum zicem noi, asa micuti oameni. Si era sapte frati din Rozavia, dupa Maramures. Si cantam. Trebuia sa ma duc si eu intr-o casa, la romani, ca chema vecini, romani, si-i punea-ntr-o camera. Noi am inceput, am tras cu urechea ca cum canta evreii. Aceleasi melodii cantate de nunta, cateva alese, o sa vi le cant tuturor, voua." Seara a continuat cu un Cantec al predicatorului, urmat de un duet format din vioara lui Paganini si fluierul lui Niculae din Lapus. "Iata, aveti pe scena familii. Nepoti, copii. Aici aveti neamuri. Incoace - neamuri. De aceea, zic eu, cantecul se mosteneste, nu se invata. Noi avem un Conservator de suflet aici", a spus Grigore Lese, ducand mana spre inima. "Eu am cautat 15 ani un cantaret. Nu am gasit. Azi vreau sa promovez o persoana. Prima oara in 15 ani. O cheama Zamfira Muresan si o rugam sa cante ce vrea ea. Sa vedem, merita sa o declaram cantareata, sau nu merita? Sa vedem." Seara a fost astfel incheiata de Grigore Lese, Doina Lavric si Zamfira Muresan, care au cantat, alaturi de public, colinde precrestine si piese culese si transcrise de Grigore Lese, parte a spectacolului "Asteptand Craciunul". Dintre acestea, Mare iarna o picatu, a fost cel mai bine primita, mai ales ca versurile sale apareau pe foile oferite la intrare, cele cu programul serii. Concertul nu putea sa se incheie fara un bis, mai ales ca intrebarea "Mai aveti rabdare?" a fost primita cu un "Da" general. Cateva colinde, printre care Florile dalbe, au consfintit peste doua ore de cantari, dar spectacolul avea sa se prelungeasca in foaier, in mijlocul oamenilor. "De maine as vrea sa se schimbe ceva: cum abordam si cum promovam cantecul din vatra satului. Pe scena ati avut o parte din averea spirituala a acestui neam", a mai spus Grigore Lese.
0
1
