Nimicul Paris: Monstrul din Bucuresti
Cand vorbeste, parca scuipa printre dinti. Cand se uita la tine, parca vrea sa te devoreze. In rarele momente cand iti intinde vreun obiect, cerul se intuneca si un vant rece si patrunzator ridica toate hartiile dimprejur. Oamenii cu putere de decizie s-au prins de mult ca e periculoasa, asa ca au decis sa o separe de restul oamenilor printr-un geam. Geamul are rareori efect. Nu, degeaba sperati c-o sa va spun cine este. O sa va povestesc doar doua intamplari. In ambele am luat contact cu o subspecie a celei descrise mai sus.
Prima: sunt la Universitate. Vreau sa cumpar un bilet de RATB. Repede, ca-mi vine autobuzul. Biletul costa 12.000 de lei (eram inca pe sistemul vechi). Intind doua hartii de 10.000. Doamna din ghereta mi-i intinde inapoi: "N-am sa va dau rest!", zice, cu o voce sictirita. Ii bag iarasi pe sub gemulet: "Pastrati restul, nu-mi trebuie! Dati-mi doar biletul, va rog!". Din nou vad banii iesind pe sub gemulet: "N-am nevoie de banii dumneavoastra!!!", imi spune aceeasi voce, de data asta cu un ton profund jignit, dar, in acelasi timp, superior. Ma uit in jur, mi s-a pus la cale o farsa? Nu, toata lumea pare sa se comporte normal. Ma aplec cat pot, ca s-o privesc in ochi si spun calm: "Doamna, pai si eu ce fac acum, merg pe jos?". Ridica o spranceana: "Nu ma intereseaza, eu nu va dau bilet!". In cele din urma mi-a dat, totusi. Cu doar 10.000. I-am ramas eu dator, deci. Orgoliul vanzatoarei de bilete RATB fusese satisfacut. Nici pana in ziua de azi nu i-am dat cei 2.000 de lei.
A doua: sunt la Universitate. Vreau sa ajung la Gradina Zoologica. Nu, nu ca vreau; trebuie sa ajung! Nu stiu insa cum, iar taximetristii nu vor sa ma ia cu ceasul pornit, ca-i ora de varf. Ma duc la ghereta RATB de la statui. Gemuletul e inchis. Bat si mi se deschide. Intreb: "Nu va suparati, cum ajung si eu la Gradina Zoologica?". Un "nu stiu" scurt, iar gemuletul mi se inchide in fata. Traversez, merg la ghereta de vis-a-vis. Aceeasi intrebare, acelasi raspuns. Deja la "fantani", cand aud acelasi "nu stiu", imi pierd cumpatul si insist: "Doamna, si daca eram un turist, tot asa imi raspundeati?". Raspunsul vine dezarmant: "Daca erati turist, nu intrebati!". Desi initial descumpanit, ma repliez repede si-i replic: "Gresit! Daca eram turist, nu veneam in tara asta!". Si plec victorios. Sunt sigur ca, din cauza replicii mele, n-a putut dormi nopti de-a randul.
www.mantzy.wordpress.com

Cum se apără ANRE și cum fuge de responsabilitate în scandalul liberalizării pieței energiei: Consumatorii au fost informați, iar obligarea furnizorilor să vândă la preț mic este ilegală
Poluarea de weekend din București: Agenția de Mediu dă vina pe trafic și condițiile atmosferice, activiștii de mediu indică arderi de deșeuri și încălzirea rezidențială / În rest, tăcere
INTERVIU Cum se simte scăderea numărului de îmbolnăviri în spitalele COVID: Numărul de pacienți este mai mic, dar vin mulți cu forme severe / Pericolul foarte mare este noua tulpină
VIDEO Gheorghiță: Începând cu 28 ianuarie se reprogramează cu 10 zile toate persoanele din categoria personalului esențial pentru doza 1, pentru a nu afecta rapelul și vaccinarea celor peste 65 de ani și a bolnavilor cronici
Parenting pe timp de pandemie - cum au supraviețuit părinții lunilor de școală online
In strainatate biletele de cumpara de obicei de la sofer, sau de la automatele din gari sau statii.
Mai mult, toti soferii au fasicuri cu banii marunti, astfel incat iti dau restul pana la 1 eurocent.
e clar: ai luat spaga :)))
mda...zice cetateanul "trebuie sa ai banii potriviti in fata unei masini" ...daca nu, s-ar putea sa te-njure si sa-ti traga un sut in tibie de sa-ti piara cheful sa mai deranjezi dragul de automat de bilete.
pe finallul comentariului mai ca mi-a dat o lacrima...daca n-as fi vazut atatea semne de exclamare furioase as fi putut crede ca e un apel umanitar pentru drepturile angajatilor LCABR. (Liga Casieritelor si Automatelor de Bilete din Romania).
Sa va istorisesc doua patanii :
Ajung in Bucuresti, cu masina personala.Trebuia sa ajung in Calea Rahovei.M-am ratacit, si ma opresc sa intreb pe cineva.Prima persoana:Nu stiu.A doua:Nici nu ma baga in seama.A treia: La fel ma ignora.Ce oameni sunt in monstruozitatea aceia de oras!
A doua patanie: Ajung in Bucuresti,cu trenul.Trebuia sa ajung la Baneasa,iau un autobuz, era o imbulzeala de nedescris.Langa mine un domn distins, il rog sa-mi composteze biletul deoarece nu ajung la compostor.Ma ignora.Parca e surd.Am crezut ca nu m-a auzit.Il mai rog odata....surd.Am ramas stupefiat.Astia nu sunt oameni.....sunt orice altceva!
Eu vad zilnic in tramvai oameni care composteaza biletele altora si persoane care dau indicatii.
Generalizarile nu sunt bune!
Ma duc in Ardeal, la Brasov. Parchez langa piata sfatului. La intoarcere gasesc broasca fortata.
Ma duc in Banat, in Timisoara. Trebuie sa ajung la Universitatea de Vest, incerc sa intreb unde este, nu doar ca nu mi se raspunde dar persoana lungeste repede pasul sa se departeze...
Dragilor, nu e vorba de Bucuresti, Brasov, Timisoara, Craiova, Cucuietii din Deal, este vorba cam de toata tara. Peste tot exista un procent de "nimici parizieni". De fapt exista si in restul lumii: Vezi Paris, Washington, etc.
PS: apropos de bilete, automatele de afara iti dau restul pana la ultimul cent.
De unde naiba ai mai scos-o si pe-asta?