Scottish wonders: Lagavulin si Dashing White Sergeant (I)

Luni, 23 februarie 2009, 9:16 Life | Prin oraş

Va marturisesc: m-am indragostit. Obiectul pasiunii mele este Scotia. Mai bine zis, Scotia si minunile ei: cerul, oamenii, whiskey-ul si ceilidh (adica dansurile traditionale scotiene). Asa ca o sa va povestesc in mai multe episoade despre fiecare dintre ele.

Si o sa incep cu whiskey-ul, marea mea descoperire. Nu sunt un consumator de licori ale lui Bachus, dar beau ca tot omul, cate un pahar de vin la cina sau la petreceri. Whiskey beau mai rar, iar in ultima vreme am baut ceea ce numesc eu "whiskey de fete", adica cel crema. Recunosc, nu sunt de o finete prea mare in acest sens. Pana acum. Caci de-aici inainte stiu ce inseamna un whiskey bun. Tot ce am vazut si am degustat in Scotia este cu multe clase peste whiskey-ul care se consuma de obicei in Romania.

E adevarat, multe branduri au un marketing foarte bun, dar, iertati-mi duritatea si limbajul neacademic, pe langa ce se poate bea in Scotia, tot ce e la noi e pisoarca. In primul rand un whiskey ca la mama lui trebuie sa fie singla malt, adica sa provina dintr-o singura distilerie si sa fie si imbuteliat acolo. Apoi am descoperit aici whiskey-urile afumate, smoked le spun ei. Au un gust incredibil.

Am stat peste week-end la o familie de doctori pensionari - o sa va povestesc intr-o alta postare despre aceasta experienta - iar Peter avea peste 200 de sortimente de whiskey. In postarea dinainte de Scotia va spusesem ca e prevazuta o degustare in program. Ei bine, a fost de fapt o iesire la carciuma, iar profesorul nostru ne-a facut cinste cu whiskey de mai multe sortimente. Nimic impresionant, va marturisesc. Primul pahar, un whiskey obisnuit si extrem de tare, al doilea un whiskey si mai tare, iar aici am cedat, pentru ca nu-mi placea gustul. Chiar daca era combinat cu apa - ca astea au vreo 54% alcool - tot simteam ca imi arde stomacul.

Ei bine, ideea de degustare a profesorului meu a fost nimic pe langa adevarata sesiune de tasting pe care am avut-o in fiecare seara la gazdele mele, care, cu atlasul geografic in fata, mi-au spus si povestea bauturii, mi-au si aratat de unde provine.

Si am facut o pasiune pentru whiskey-urile afumate, mai precis pentru Lagavulin (se pronunta lagavulin). Eram inconjurata de sticle, am mirosit o gramada si in final a trebuit sa mi-l aleg pe cel pe care vreau sa il beau. Permiteti-mi sa ma laud un pic - am ales regele, whiskey-ul de cinci stele, Lagavulin.

Mi-a placut mirosul, este foarte afumat, dar are si un pic de iz de mare si un pic de cherry, de la butoiul in care este tinut. Peter avea o sticla de Lagavulin Distillers Collection din 1991, creme de la creme, adica. Aici este povestea distileriei. Lagavulin, adica localitatea in care e distileria, se afla pe insula Islay (se pronunta aila), o insula cu vreo sapte distilerii, faimoase pentru whiskey-urile afumate. Din aceeasi serie mai sunt Ardbeg (cel mai ok este Uigeadail, daca veti cauta sa cumparati), Caol Sila sau Bowmore (Darkest).

Citeste articolul integral si comenteaza pe blogul Menaru.