Off The Wall - The Spirit of Pink Floyd, cel mai apreciat grup-tribut al formatiei Pink Floyd, a concertat sambata, 6 iunie, la Centrul Cultural Mihai Eminescu din Capitala. Vreme de doua ore, zeci de tricouri Pink Floyd, tineri, adulti, dar si cativa jurnalisti sportivi au uitat ca au in fata doar un surogat al legendarei trupe britanice.

Este sambata seara si urmeaza concertul formatiei Off The Wall. Inceputul se face cu piese ca One Of These Days si Time, pentru ca pe Coming Back To Life publicul sa bata deja - fara sa i se ceara - ritmurile oferite de trupa din fata lor.

Nu stim cati au inteles ca nu este vorba de Pink Floyd, ci de o formatie tribut, dar asta nu mai conteaza. Doi fani deja nu mai au rabdare si se ridica de pe scaune. Fascinati de show-ul la care asista, Radu Naum si Cristian Geambasu par impacati cu ideea ca au ratat meciul de fotbal Lituania - Romania, care se disputa tocmai la aceasta ora.

Nu e timp de regrete oricum, caci ne sunt oferite numai capodopere muzicale. Dupa Echoes, Money parca ne trezeste ceva sentimente neplacute, legate de criza financiara. Pe ecranul din spate, cuvinte precum "cop", "crime" si "money" se insira firesc, aproape subliminal.

"Uaaaauu", tipa entuziasmat cineva in randul intai, caci tocmai se aud primele acorduri ale piesei Hey You. Se face, cu adevarat, show. Luminile incanta ochii, frontman-ul ia un reflector si il indreapta spre spectatori, multimea aplauda si "soarbe" deja legendarele versuri "together we stand, divided we fall".

Run Like Hell face ca tot amfiteatrul sa se ridice in picioare, iar Shine On You Crazy Diamond atrage un caine meloman, care este oprit la timp din incercarea de a li se alatura celor de pe scena.

E semn ca urmeaza un cantec despre animale, numai ca e vorba despre Pigs. O dovada in plus ca Pink Floyd au fost niste vizionari.

Conotatiile politice sunt aduse de imediat de cantece ca Us And Them, Brain Damage, Eclipse: pe fundal vedem imagini cu Bush, Tony Blair, Osama, Saddam Hussein, sustinute de versuri care ne arata "the dark side of the moon" si din care, pe alocuri, razbate cate un "lunatics". Imaginile ne arata "Gulf Wars, Episode II, Clone of the Attacks", "ultrasii" Pink Floyd aplauda innebuniti, tot amfiteatrul este in picioare si aproba ceea ce vede.

"You are the best crowd we've ever played for", multumeste solistul trupei si trece la prezentari: Neil Fairclough (chitara bas si voce), Stella Fairhead (chitara si voce), Nick Radcliff (chitara), Andy Gibson (voce), Ben Appleby (saxofon, percutie si voce), Rick Benbow (clape si voce), Dave Cottrell (tobe), Adele Harley (voce) si Carolyn Harley (voce secundara).

Publicul striga deja "we want more!" si primeste faimoasele Wish You Were Here si Another Brick In The Wall, pe care suntem indemnati sa cantam.

Pare ca s-a terminat... Ba nu, multimea este in delir, cativa tineri striga cu incapatanare "we want more!" si vine bisul-rasplata: Comfortably Numb, care incununeaza doua ore in care spiritul Pink Floyd a mangaiat un Bucuresti avid de muzica buna.

"A cantat bine Bob Dylan ala", glumeste, "curajos", unul dintre spectatorii care se indreapta spre iesire.