Intrebati un pusti ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare si veti auzi diverse variante: astronaut, pompier, doctor, fotbalist. Intrebati-i, apoi, pe copiii care care au vizitat circul Salome la inceputul acestei luni, acelasi lucru. Vi se va raspunde: magician, acrobat, jongler, mim, contorsionist. Aflati in centrul Capitalei pe perioada celei de-a doua editii a Festivalului International de Arta a Circului, angajatii circului Salome le-au aratat spectatorilor bucuresteni ce legatura exista intre balet, transformarea baghetelor in porumbei si filme ca Police Academy sau Striptease (Demi Moore).
Amplasat in Parcul Unirii pe durata Festivalului International de Arta a Circului 2009 (F.I.A.C.) (26 mai - 7 iunie), chapitea-ul nemtilor de la Salome ne-a oferit o sala de spectacol in intregime din lemn. Prin aceasta s-a dorit o intoarcere la forma traditionala a circului.
Cochetul lacas de lemn asteapta, nerabdator, inceperea spectacolului. "Dragi copii, sa intram impreuna in lumea basmelor, sa calatorim impreuna printre nori", ni se spune, desi mai bine de jumatate dintre cei prezenti sunt adulti.
Un povestitor batran, misterios, se asaza pe jilt-ul sau si incepe a rosti calm, aproape soptit, cuvinte neintelese, care sunt traduse apoi in limba romana de un alt povestitor, de data aceasta roman. Se filozofeaza mult (e vorba de germani, totusi) si oamenii par usor plictisiti. "Asa ceva pot face si eu acasa", se gandesc adultii, in timp ce copiii au inceput deja sa misune.
Apar si primele banuieli ca nu am fi nimerit bine sala. Cateva balerine incep sa-si faca numarul, insa nu este de-ajuns pentru a-i impresiona pe piticii din public. O noua runda de povestit cu batranul misterios care aminteste de Gandalf, vrajitorul din Stapanul Inelelor, si apare si prima dovada ca ne aflam la circ. Este momentul pentru cateva minute de contorsionism care ar face-o invidioasa si pe Demi Moore, in al ei Striptease, cateva minute de dus picioarele dupa gat si, in general, cam in orice loc unde v-ati fi gandit vreodata sa le duceti, dar nu ati reusit. De fapt, este adus un nou sens celebrului "Unde-ti stau picioarele iti va sta si capul".
Doi jongleri se joaca si ei cu mai multe portocale, dar minunatiile vor aparea putin mai tarziu, cand un Hercule destul de batran ne da palpitatii, caci obiectele cu care el "jongleaza" sunt niste bile mari de metal. Rasuflam usurati, caci scapa cu bine, dar ramanem cu hotararea ferma de a nu incerca asa ceva acasa.
Vine si momentul mult asteptat de copii, cand un arlechin deloc iesit din comun isi face aparitia pe scena alaturi de balerinele de mai devreme, deghizate insa in cadane. Deloc iesit din comun? Greseala! Caci arlechinul ne arata de ce profeseaza in cadrul acestui circ: de la sunetul valurilor, la zgomotele emise de pescarusi ori behaitul oilor, el este capabil sa imite in general orice zgomot, cam cum reusea Larvell Jones, personajul afro-american din Academia de Politie.
Stam deja de minute bune pe bancile din fata scenei si parca nu ne mai aflam in mijlocul Capitalei. Timpul si spatiul se estompeaza. A venit momentul si pentru ceva demonstratie de fizica aplicata, cu forte centrifuge. Un tip imbracat cu o costumatie foarte colorata si bizara (un fel de fusta) incepe sa se roteasca. Si face asta vreme de aproape 15 minute, rastimp in care abia reusim noi, privitorii, sa nu ni se faca rau. Mai mult chiar, in mijlocul reprezentatiei, coboara de pe scena si, continuand procesul de invartire al fustei, trece ciudata rotativa peste capetele noastre speriate si mai gaseste si timp pentru a ne face un semn din ochi. Il insotesc cateva cruci in gand si cuvinte de apreciere: "Doamne fereste, cred ca omul asta nu mai mananca nimic in seara asta. Oricum, sigur nu se mai ridica azi pe propriile picioare."
O pauza de douazeci de minute si spectacolul este reluat in forta, cu un magician care ne lasa cu gura cascata: isi transforma, pe rand, bagheta, esarfa, baloane si manusi in porumbei. Din nou un numar de dans pentru balerine, apoi inima ni se face cat un purice, cand asistam la momente de acrobatie si echilibristica.
Plecam, adulti si copii, multumiti si fericit ca am inteles, in sfarsit, sensul versurilor recitate de Adrian Pintea, candva: "Si maine a fost o zi. De dimineata am descoperit, uimit, cum merg pe sarma cu un echilibru fantastic. Mirare este numele tau, prietene! Cum vremea acum este pentru saltimbanci, pentru masti cu chip de farduri nins si fara nici o vina... este ziua ce ar fi fost. Nu vor sa vada ca ce va fi maine a fost de mult! Nu vor sa creada ce senzatie am cand plutesc deasupra tuturor, intr-un dans pe sarma perfect intinsa!"
