Cand ai trecut de livezile Falticeniului, Suceava e la o aruncatura de bat. Dupa ce-ai condus 6 ore, inca 20 de minute o sa ti se para o nimica toata. Daca e senin afara si prinzi soarele apunand dupa dealuri, e frumos. Daca ploua, nu. Dar la o adica, asta e valabil oriunde in lume. Cand ploua nu-i vreme de uichendit, e vreme de numarat bani si facut copii. Sau invers.
In cazul nostru, n-a fost vreme de uichendit – dar noi am uichendit oricum. Am ajuns in Suceava pe o geana de lumina, dupa ce toata ziua calatoriseram prin nori. Strazile si trotuarele erau umede, semn ca plouase in cursul zilei, si nu putin. Temperaturile cu 4-5 grade mai mici decat in Bucuresti (si in Bucuresti era FRIG la plecare!) ne-au dezmortit. Ne-am cazat fiecare la locul lui: eu, acasa la ai mei, si colegii mei, la Vila Alice, fix in centru, flancata de parcul Simeon Florea Marian si “vecina” la cateva zeci de metri cu biserica Sf. Nicolae. 150 ron/noapte camera matrimoniala, decorata cu gust, un pat enorm, televizor, frigider, baie spatioasa, cabina de dus. Nici kitschareala foarte mare, nici bun gust iesit din comun. Confortabil, iti transmite vibratia aia de “acasa”, mai ales dupa un drum lung cu masina. A doua zi, am luat Suceava la picior sa le-o arat colegilor mei.
Citeste restul materialului si comenteaza pe blogul lui Eugen Istodor.
