* Omul. Asta-mi place la Festivalul Astra. Omul. Omul pe pinza cinematografului. Omul simplu dind spectacol de vorbe si rutina. Omul. Provocare, chef de viata, cu viata-n priza, nebunie. Omul, povestile lui fara sfirsit. De-aia imi place sa stau cascat la orice proiectie din Casa Studentilor. Vin filme din toata lumea cu acelasi insectar plin de oameni.

Uite ce-am vazut ieri:

* Dupa mine, vedeta: “Constantin si Elena” - Doi. Femeie si barbat se iubesc. La batrinete, prin tandreturi nesfirsite. Doi-trei ani de filmari. Moartea singurul drum ce-i mai asteapta e alungata prin nesfirsita lor ironie, curiozitate, bucurie de a se tolera si ingriji.

* Un film cu un subiect genial, dar ars de retorica: Humoresca. O baba saraca lipita din Gradistea se casatoreste la nouazecisiceva de ani cu barbatul cu care statea de o viata. Scopul: sa ia cei 200 de euro dati de Guvern pentru tinerii casatoriti. Bani buni pentru inmormintare.

* Pe locul trei in ceea ce am vazut ieri: Miresele lui Allah. Puscarie-puscarie, dar alta puscarie. Din Israel. A femeilor sinucigase. Femeile daruite cauzei palestiniene, de alungare a evreilor. Si, chiar de au copil in burta se imbraca in dinamita si se arunca in aer in locuri aglomerate. In puscarie ajung cele carora nu le-a mers scapariciul. Ratarile, ca sa spun asa. E, nasc in puscarie, copiii lor cresc acolo. Una mai cirtitoare spune clar: nu se arunca in aer pentru Allah, nu, pentru onorabilitatea barbatilor lor.

* Povestea lui Sisu din La Familia este si ea la Astra. Dialoguri spumoase, terna viata a unui hip-hopist fara orizont, dar alimentindu-si arta cu droguri vitale. Luni se numeste filmul, fiind povestea zilei in care Sisu e musai sa faca act de prezenta la Politie.

Citeste restul materialului si comenteaza pe blogul lui Eugen Istodor.