legenda e sigur // ca e o legenda, a demonstrat prof. Nelu Zugravu de la Univ. Cuza din Iasi. I-au sarit in cap popii, iar biserica isi vede in continuare de propagarea legendei.

felicitari // felicitari pt articol. Intr-adevar nu stiu ortodocsii din ce sa mai scoata bani.....iar fraierii dau....!

viorele draga // cica tacerea e de aur...nu iti pune pe cap mai mult decit poti duce. in rest sa ne vedem in rai,...ca lung si greu e drumul.

draga hotnews // de cind sinteti si anticrestini? crucea si-o poarta fiecare unde vrea...fie si inr-o pestera. daca aceasta persoana istodor vrea sa faca un blog, de unde pina unde stire pe hotnews? nu sintnem interesati de un pelerinaj pe care si acest personaj la facut, cu toate nunatele primitiviste. cind un sfint insa pleaca , aceste stiri nu sint considerate ptr un popor, crestin si ortodox macar ca numar peste 85%.

Faptul că... // Dobrogea era numită Scytia Minor, la vremea când Sfântul Andrei a predicat acolo, nu-i şterge cu "buretele" pe geţii care, cu doar câteva decenii mai devreme făceau parte din Regatul dac, condus de Burebista. Un nume "oficial" nu reflectă, întotdeauna realitatea etnică a regiunii în cauză, iar romanii nu fac nici ei excepţie de la "manipularea prin necunoaştere"... Deci, acei geţi, înglobaţi la Imperiu pe vremea lui Octavianus Augustus (în timpul căruia s-a născut Iisus), au primit, o parte dintre ei, "Vestea Bună" - Evanghelia, de la Apostolul Andrei. Aşa vor fi luat naştere primele comunităţi de creştini, geţi, romanizaţi între timp, care au păstrat, cu mari greutăţi, noua credinţă, răspândită, ulterior şi la daco-romanii de la nord de Dunăre (de acelaşi neam cu geţii dobrogeni), devenind, după secolele VI-IX, poporul român, născut creştin... Altfel, cum s-ar explica la un popor romanic majoritar ortodox azi (înconjurat de influenţa greco-slavonă), cuvinte de originie latină, cu caracter religios, precum: Dumnezeu, Doamne, biserică, cruce, botez, Crăciun/Cărciun (a doua formă - la aromâni), Paşte, preot/preftu (iarăşi - a doua variantă la românii balcanici), a cununa, a cumineca, mormânt, duminică, etc - toate cu rol important în cadrul creştinismului popular din primele secole ale erei creştine? De ce "Tatăl Nostru" şi "Crezul", două rugăciuni fundamentale ale creştinilor, au peste 90% termeni preluaţi din latină? Sau, cum se face că, în calendarul popular românesc, singura lună cu nume derivat de la un nume de persoană este cea de după Ziua Sfântului Andrei (30 Noiembrie), decembrie - numită, popular, Îndrea sau Undrea. Aceasta respectă evoluţia fonetică a altor termeni de origine latină, unde a latinesc a trecut în â/î în română: romanus, angelus, panem, canem, manus, paganus, deveniţi român/ar(u)mân, înger, pâ(i)ne, câ(i)ne, mână, păgân... Dar unii, precum cel căruia termin să-i răspund, scriu pe-aici doar "ca să se afle în treabă" - un "sport naţional" la noi