“550 lei a fost costul unui bilet pentru Revelionul la Opera Romana din Bucuresti.”- suna emailul unui martor ocular. Si suna bine, nu? Nu anunta nimic deosebit. Asta m-a decis sa continui publicarea epopeei de Revelion. De data aceasta cu un Revelion facut in Bucuresti. La Opera Romana. Feriti-va, va spun de acum! Urmeaza dezastrul, scrie Eugen Istodor pe blogul sau.
Asa suna oficial Revelionul facut la Opera Romana:
“Interpreţii Operei Naţionale Bucuresti vor pune in scena spectacolul “Liliacul” de Strauss, incepând cu ora 18.00, urmand ca de la ora 23.00 si pâna dimineaţa la ora 05:00, sa aibe loc petrecerea de Anul Nou. Organizatorii au pregatit si o tombola unde se vor câstiga zece pachete turistice la munte si la mare, iar meniul propus de reprezentanţii Operei este extrem de bogat. Nu vor lipsi salatele exotice, platoul rece cu chifteluţe cu susan, somon sau aspic. De la masa nu vor lipsi sampania sau vinul de calitate, iar la final, tortul.”
Emailul trimis uichendistului de catre Maria, suna cam asa:
“Interpretii au pus in scena spectacolul “Liliacul”, incepind cu ora 18. Dar cum a sunat Liliacul nu se spune. Voci mici, lipsa de sincronizare a artistilor, nimic inalţator. Artistii se gindeau la Revelionul lor mai mult decit la Revelionul celor din sala. Era spectacolul despre fuga spre casa. Asa. Cel care a stralucit a fost Mazilu… dansatorul.
Apoi, in boxe, muzica de proasta calitate bagata de un DJ “profesionist”. Apoi, frigul-frig din Opera. Toate ar putea fi fost inghiţite, daca nu ajungem la felul in care au fost serviţi oamenii la masa.
Nimic nu era la discreţie, asa ca era o aventura sa prinzi o apa minerala. Urmatoarea scena e antologica: vine ospatarul cu sticla de jumatate de kilogram pune in pahar apa minerala, unul dintre clienţi vrea plata. Ospatarul dispare, se intoarce intr-un sfert de ora cu apa plata, dupa care iar dispare. De ce? Urmatorul client vroia apa minerala."
Citeste continuarea si comenteaza pe blogul lui Eugen Istodor.
0
2
