Munchenul? De fapt, este vorba despre excursia cu un camion plin cu marfa. Munchen, dus-intors. Alina Balas povesteste expeditia lui Maruntel, un licean luat cu camionul intr-o cursa de tatal sau. Dormit in camion, mincat la roata in picioare, o lunga ratacire, o nestiinta a limbii.
“E povestea oricui dar nu oricine putea s-o aiba.
Fiind copil de sofer, nu avea masina. Fiind sarac, nu avea nimic dar, ar fi vrut sa devina sofer sa fi avut ceva. Fiind baiet, ar fi vrut sa nu mai fi vrut toate astea. Dar nu s-a putut. Si a incetat sa mai vrea sa fi vrut. Asta e, nu s-a putut. Vorbim de Maruntel – un om oarecare. Oare care ?!
Intr-o zi de vara ce aducea a vacanta de liceu ce era, tanarul a plecat alaturi de tatal sau spre Munchen, Germania si s-a intors tot intr-o zi – numai ca peste o saptamana. Intr-un an bisect care avea luna octombrie incorporata. Cursa a fost premeditata si ulterior platita. Sa zicem.
Cazarea a fost asigurata de un tir Volvo cu o cabina rosie si cu vreo 22 de tone de marfa in remorca. A se observa ca nu ne referim la berbeci. Cabina avea 2 paturi suprapuse, un radio pe post de teve, un bord care inlocuia masa, geamuri denumite generic “balcoane” si cateva sertare pentru hainele de gala pe post de haine. Programul de transport a fost foarte fix: 4 ore pe drum, 45 de minute in parcari, 4-5 ore de condus din nou si apoi pauza 9 ore.
Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Eugen Istodor.
