FOTOGALERIE Tudor Gheorghe si Chemarea pasarii de acasa: Poezia nu se intelege in biblioteca

Miercuri, 19 mai 2010, 0:02 Life | Prin oraş

A cantat cu orchestre simfonice, cu taraf, cu preoti, cor de copii, calugari, cu orchestra de muzica usoara, traditionala, iar la 41 de ani de la debutul sau pe scena, a venit in Capitala singur, cu chitara care i-a adus faima de menestrel. Saptamana trecuta, la Sala Palatului, vreme de aproape doua ore, maestrul Tudor Gheorghe a adus poezia pura a lui Mircea Micu, "omul care n-a publicat decat cand i-a zis Dumnezeu sa scrie".  
"In urma cu 41 de ani, pe scena Teatrului National din Craiova, aparea un tanar... (io) cu par. Cu ceva par. Fara mustata. Si avea acel tanar sa uimeasca, sa sperie intr-un fel, sa nedumereasca, mai bine zis, critica de specialitate si spectatorii, pentru ca nu se mai intamplase asa ceva pe o scena: un actor venea cu o chitara si canta doua ore. Trei poeti: Arghezi, Blaga, Barbu si ceva folclor", a spus Tudor Gheorghe saptamana trecuta, la Sala Palatului, in cadrul spectacolului Chemarea pasarii de acasa. 

"Si, de atunci si pana astazi, tot continui sa nedumeresc lumea cu spectacolele mele. Am cantat cu orchestre simfonice, am cantat cu taraf, am cantat cu popi, am cantat cu cor de copii, am cantat cu calugari, am cantat cu orchestra de muzica usoara, traditionala - iata ca m-am intors la chitara. Singur cu chitara".

Concertul a avut la baza poezia lui Mircea Micu, "omul care n-a publicat decat cand i-a zis Dumnezeu sa scrie. N-a scris mult, dar poezia lui este o poezie foarte speciala. In Romania, la ora actuala doar la doi poeti am intalnit poezia in stare pura: poezia lui Mircea Micu si, uneori, poezia lui Grigore Vieru. La ei doi, e atat de simplu totul incat nici nu-ti vine sa crezi."

"Mircea Micu - imi spunea o prietena - n-a avut noroc sa intre in gasca aia care trebuia. El a fost departe. El a fost cu Fanus, cu Nichita. Pe mine ma deranjeaza criticii de specialitate care dau verdicte. Ei ce sa faca? Am toata stima pentru cultura lor! Jos palaria! Invata de le sar ochii din cap. Bravo lor! Dar nu, poezia nu se intelege in biblioteca. N-ai cum sa stii starile lu' Dimov. Tre sa stai sa bei cu ei o noapte, sa-ti dai seama..."

"Trebuie sa aducem impreuna multumirile sincere Presedintelui Romaniei, domnului Traian Basescu, pentru neinspirata afirmatie - la un moment dat a spus ca 90% dintre romani sunt adeptii manelelor. Eu mi-am luat aceasta grea misiune de a face spectacole pentru 10%", a glumit Tudor Gheorghe si a cantat despre "mersul berzelor pe sus", despre "fluturi de foc" si despre iarna.

A mai povestit la chitara despre "Mansarda de sub luna/ Mansarda de sub stea/ Unde nadajduieste imbatranirea", despre cum l-a injurat pe Fanus Neagu ("Mai stau la cozi si ma gandesc la multe/ Si uneori mai fac pe insul dur/ Cand in jur nu-i nimeni sa m-asculte/ Il sun pe Fanus Neagu si-l injur"), a spus Poeme pentru mama si ne-a lasat prada deznadejdii: "Nimeni nu mai crede in nimic. Suntem buimaci, bem zdravan, imbracam cojoace si plangem cu nadejde in coada ochiului trist".       




"Un colind de taina astazi am sa cant,
A cazut zapada, nu mai am cuvant.
Misuna sub strasini matele la usi
Scuturandu-si moale labele de plus". (De iarna)


"Mama isi face haine de moarte si de somn,
Pruncul in Capitala e ocupat si domn
Se scoala-n crucea noptii si jura trist ca Nero
Ca-i va trimite sare si biscuiti si Dero
[...]
Mama sapa-n gradina lata cat o batista,
Exista si harlete si mame mai exista". (Poeme pentru mama)


"Am ales Mircea Micu pentru ca temele majore din poezia lui si multe stari din poezia lui le-am simtit eu ca fiind ale mele", s-a confesat maestrul si a mai oferit poezii ca In noaptea asta si Ce-ai sa faci, pentru ca seara sa se incheie cu o Revelatie si cu o negare a mortii: "Sa crezi ca nu exista moarte/ Ca mortii sunt numai un fel/ De fluturi adormiti de muzici/ Si-nchisi in bile de otel".


"In noaptea asta, mama, as vrea sa mor solemn,
dar trece-un tren naprasnic prin gara mea de lemn,
uimit, ascult in noaptea sfarsita de tumult
un cal fugind spre mine cu tropot de demult". (In noaptea asta)


"Mortii ii uitam mult prea usor.
Ce-ai sa faci iubito, daca mor?
Ai sa ma cam uiti si ai sa ma plangi
Din pleoapa ochilor prelungi". (Ce-ai sa faci?)


"Ea vine cu metroul si zambeste
Elastica si supla ca un peste
Si ochiul meu retina si-o mareste
Si ma inchin, zicand: "Doamne fereste!“" (Revelatie)


"A fi peste mormantul verii,
Sedus de viata ca de-un dor
Manz tanar degustand lumina
Salbatic si nerabdator.

Sa crezi ca nu exista moarte
Ca mortii sunt numai un fel
De fluturi adormiti de muzici
Si-nchisi in bile de otel.

A fi uitat de toata lumea
A fi iubit de cine vrei
Cand vin sa te-ncalzeasca noaptea
Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un camp uitat de lume,
De  smog uitat si de masini,
Tu singur dueland in aer
Cu sabiile unor crini.

A sti razand, ca sanul tandru
Rotit in portelan etern
Se surpa-n el pana devine
Mormant al laptelui matern.

Si peste toate, ca un tigru,
Sa treci razand si sa te minti.
Si cand ameninta zapada
S-o-ntampini cu o floare-n dinti." (A fi)