"Din Sevastopol facem un tur al capatului sudic al Crimeei prin capitala Simferopol, Alushta,Yalta si inapoi. Este zona din care in ‘44 populatia tatara [...] a fost deportata in intregime in Uzbekistan. Desi au fost primii care au fost deportati in totalitate, au fost ultimii care au primit acceptul sa se intoarca", scrie jurnalistul Stefan Candea pe blogul de calatorie theblacksea.eu.
"In jur de 250 de mii s-au intors in ultimii 20 de ani si si-au gasit locuintele ocupate de rusi sau ucraineni. Majoritatea asezarilor erau in apropierea Marii Negre, pamanturi care acuma sunt considerate foarte valoroase datorita turismului. De 20 de ani se lupta cu statul, cu politia, cu cazacii si cu companiile private pentru a-si recastiga bucata cu bucata locuri de casa.
Am intrat inaintea pranzului in centrul Simferopol unde o mana de barbati, femei si copii protesteaza cu pancarde si sirene sub un soare ucigator. Trecatorii nu-i baga in seama pe barbatii chei, cu barbi stufoase sau mustati prelungi, imbracati in alb. De la umbra ii observa fara nici un interes vreo trei politisti. Tatarii au reinceput protestele, aici si la Kiev. Cer pamant, acte pe pamantul ocupat si conectarea la utilitati".
"Banii incasati pe casele din Uzbekistan au fost destul de putini, pentru ca [...] sute de mii de alti deportati si-au vandut proprietatile si s-au intors in zona Marii Negre. In acelasi timp, sub valul de intoarceri tatare, pamantul in Ucraina s-a scumpit. Tatarii au cerut guvernului sa primeasca pamant in zonele de unde au fost deportati. Guvernul le-a oferit insa parcele la sute de kilometri distanta, intr-o zona pustie si saraca, in nordul Crimeei. Tatarii s-au organizat si au inceput primele preluari cu forta.
In cartierul Balaklovska, o baza militara a orasului Simferopol a fost desfiintata. 42 de hectare de pamant s-au eliberat si tatarii au cerut sa primeasca loc de casa. Guvernul le-a spus ca nu exista pamant disponibil si a incercat sa vanda terenul catre companii private. Tatarii au ocupat cu forta pamantul, s-au luptat cu politia si au izgonit compania. Batalia continua in justitie.
Intre timp, tatarii au parcelat terenul pentru 80 de familii si au construit pe fiecare lot cate un adapost din chirpici – o casa de patru metri patrati, cu acoperis si o usa. Este emblema terenurilor pe care le-au luat in stapanire tatarii in Crimeea, un fel de squat-uri tataresti. Campuri intregi in jurul Simferopol si pe drumul de 30 de km catre litoral sunt impanzite de astfel de constructii. Cei cu bani incep sa-si ridice case in toata regula, planteaza livezi si isi muta toata familia, chiar daca nu au acte de proprietate si nici utilitati.
Unul dintre liderii comunitatii tatare, Daniel Ametov, a fost acuzat de politie pentru ultraj in timpul confruntarilor de la Balaklovska. [...] Daniel are casa lui construita pe un teren ocupat in urma cu 20 de ani. A reusit sa obtina si documente pentru casa. In medie, obtinerea documentelor de proprietate dureaza 10-15 ani.
Daniel ne trece rapid in revista istoria zbuciumata a familiei: “Strabunicul a fost impuscat in 1919 cand au intrat bolsevicii in Crimeea, pentru ca era ofiter. In ‘43, bunicul a fost spanzurat la Simferopol de armata nazista. Tata avea 8 ani cand a fost ridicat din casa in ‘44, impreuna cu cei 8 frati, si deportat in Uzbekistan.” Din noua frati, in anul care a urmat deportarii au murit cinci. Daniel s-a intors in Crimeea si a devenit unul dintre liderii comunitatii – lucru care il costa un proces de ultraj inventat: “Sunt un Robin Hood, un Mandela al Crimeei”, ne spune surazator".
Citeste tot articolul aici.
Petrut Calinescu (fotograf) si Stefan Candea (jurnalist) sunt doi prieteni care s-au suit intr-o masina, dornici sa sfideze sabloanele prin care sunt analizate popoarele din jurul Marii Negre si hotarati sa profite de frumusetile unei regiuni prea putin explorate "fotografic". Mai multe despre aventurile celor doi gasiti pe blogul de calatorie theblacksea.eu.
1
2
