N-am vrut să mă mai încurc: așa m-am întors la turc!
“De ce m-ați dus de lîngă voi, de ce m-ați dus la mare? Apă aveam și-aici, puhoi, pînă în depărtare!” mă întrebam la plecare, privind pe micul ecran țărani înotînd prin ogradă. Din Fokker-ul decolat din Iași vedeam nori și așteptam cu groază să zăresc, jos, jalea pămîntului, Siretul, Prutul, Dunărea revărsată. Norii s-au răsfirat, iar sufletul mi-a tremurat: de sus se vedea un oraș înconjurat de ape! Galați? Tulcea? M-a liniștit vocea pilotului: “Survolăm Istanbulul și Bosforul!”…
După un ceas am aterizat în Antalya; după încă jumătate eram deja în hol la Rixos Lares, de unde se vedea Miracle Resort
(fusesem acolo în vara trecută. Cum, după un an, m-am întors la locul faptei, mă puteți considera lipsit de imaginație, dar nu sînt singurul care își dorește măcar o săptămînă pe an de stat la soare fără grijă de nimic. Pentru asta există Ultra All-Inclusive!
Hotelul (de fapt, e o mini-stațiune) a intrat recent în rețeaua Rixos, răspîndită pe multe continente. Unii ar putea reproșa industrializarea turismului, transformarea sa într-o mașină în care bagi pe o parte turiști stresați și albi ca brînza, scoțîndu-i pe cealaltă, după sejur, ghiftuiți și bronzați (sau arși). Repet: pentru cine vrea să scape de griji, e varianta perfectă!
Am fost luați în primire, cazați, ferchezuiți, apoi trimiși să ne simțim bine. Ceea ce am și făcut…
Baruri de interior, de piscină, de plajă, de ce vreți, restaurante de interior și de exterior, cu specific grecesc, mexican, italian etc., piscine pentru copii sau adulți, terase, terenuri de fotbal, de tenis sau de zburdat printre arbori exotici, umbrele, șezlonguri, animatoare – toate, la dispoziția, la buna dispoziție, a turistului. Recunosc, m-am cam porcit de cîteva ori, la cină: dintr-o dată, prepelițe, grătare de miel, de pui, chefali pe jeratic, sarmale (nu, nu sînt bucate tipic românești!), mici (nici ei!), zeci de garnituri și de salate, fructe de mare (unele necunoscute mie; am bănuit că ar fi zarzăre de mare!) – dacă n-ar fi roit prin jur ospătarii, să mă îmbie cu beri (Efes Pilsen, bună!), vinuri și alte asemenea remedii naturiste, aș fi devenit victima propriei lăcomii…
Pe plajă, nisipul ardea, iar Mediterana era ca un ceai călduț și limpede, așa că am dat marea pe pool și barul de plajă pe pool-bar
Adînci de 1,40 metri, piscinele pentru adulți l-ar fi satisfăcut, la limită, pînă și pe Emil Boc (oricum, există și un mic market cu colace și mînecuțe gonflabile); m-am simțit solidar cu compatrioții inundați rămași în țară: doar atît, că pe lîngă mine pluteau turiști veseli, nu vaci umflate. L-am întrebat pe unul dintre mulții romani aflați acolo de cîteva zile unde e WC-ul de lîngă piscină; mi-a răspuns că habar n-are. WC-ul era la patru metri de bazin; bine că în apă nu se turnase ceva care să reacționeze cu pișu; altfel, ar fi avut culorile curcubeului sau ar fi făcut bolboroci! Ruși erau, mai mulți decît romanii, dar în calea comunicării noastre s-a pus bariera lingvistică. Aceeași problemă am avut-o cu niște ospătari și fete care lunecau pe role cu tăvile în mînă, dar toți aveau un simț suplimentar, intuiau din priviri ce vrea clientul și cîte pahare.
Citeam pe forumuri că unii romani s-au plîns de camere, că ar fi mici, și că băile n-au cadă, ci doar duș
Mi s-au părut OK odăile, ideale pentru menirea lor, de a dormi confortabil și răcoros în ele – iar vara, la mare, prefer să fac zece dușuri pe zi, într-o cabină generoasă, decît să stau într-o cadă plină, după ce tocmai din apă am ieșit! Reproșul pe care l-aș aduce este că, poate, e cam mult entertainment: în fiecare seară spectacole, concerte (am cîntat și eu blues cu una dintre trupe), beach-parties – mai multe activități decît au parte unii romani în tot restul anului! Nu m-au deranjat. De-aia cred că, dacă dă Dumnezeu sănătate și bani, la anul merg tot acolo – sau alături, că zona Antalyei are multe de oferit!
Citeste si comenteaza pe uichendist.ro.
