Europa - "un concept labil". Viitorul Europei: "localismul va duce la renasterea adevaratei traditii europene: razboiul tribal". "Sa ne gandim la fenomenul Eurovision, unde sunt prezenti si turcii, pana si eschimosii: cu totii sunt Europa", a explicat filosoful Enrique Lynch, argumentandu-si euroscepticismul in cadrul unei conferinte desfasurate in acest weekend, la Institutul Cultural Roman. Cu ocazia evenimentului, Horia-Roman Patapievici a prezentat o serie dintre meritele Europei: a unificat spatial si temporal omenirea, a creat universitatile si a determinat separarea intre Stat si Biserica. De asemenea, "Europa nu a fost scutita de toate relele pe care umanitatea de are" (Holocaustul, sclavia), dar a reactionat mereu fata de ele.
Europa - "un concept labil"
"Democratia este o idee europeana, dar avem multe idei democratie: ideea greceasca, ideea anglo-saxona. Democratia, asa cum o cunoastem noi, este cea americana, nu cea europeana. Democratia originara, cea a grecilor, reprezinta o conjunctura. Apoi, este un model care se bazeaza pe un principiu de excludere, nu de includere, adica era democratie pentru cei care erau egali intre ei, dar nu pentru toata lumea. Apare intr-o societate a sclaviei, deci nu intr-un context al egalitatii. Se face o diferenta intre egalul meu si barbarul, celalalt, care nu imi este egal", a explicat filosoful Enrique Lynch in cadrul conferintei "Gandind la Europa"..
In acest moment, avem Europa Tratatului de la Maastricht, Europa monedei europene, care nu spune nimic dincolo de aceste caracteristici. Este un concept labil, care are nevoie de noi contributii. Chiar si Israelul poate ajunge sa faca parte din Europa. Sa ne gandim la fenomenul Eurovision, unde sunt prezenti si turcii, pana si eschimosii: cu totii sunt Europa.
In secolul al XIX-lea, Germania nu se socotea occidentala. Occidentala era Franta.
Horia-Roman Patapievici
Dupa incetarea Razboiului Rece, a aparut asa-zisul "localism", care va duce la renasterea adevaratei traditii europene: razboiul tribal. Istoria Europei este, de fapt, istoria luptelor fratricide. Si acest lucru nu-l putem da deoparte recurgand la un nou mit. Totul depinde de faptul ca francezii ar putea sa rupa legaturile cu germanii la un moment dat (sa ne aducem aminte de invaziile din secolul al V-lea). Daca se intampla acest lucru, o sa fie rau pentru Europa, asta e sigur".
"As spune ca razboiul tribal caracterizeaza toate culturile, toate civilizatiile", a contra-argumentat Horia-Roman Patapievici. "Daca ne referim la marea civilizatie chineza, una dintre marile epoci dinastice se cheama Epoca Regatelor Combatante. Fara nici un fel de rationalitate, s-au razboit pana spre exterminare, pana cand venit cineva, i-a cucerit pe toti si a pus capat acestui razboi. Toate culturile sunt caracterizate ca fiind razboi tribal pana la capat! As spune ca doar in Europa s-a ajuns la un aranjament care deocamdata este fragil, este tanar, dar care a condus la o pace durabila pentru o lunga perioada de timp".
Europa - "teatrul unor orori inimaginabile". "Reactia fata de ele" - tot Europa...
"In Europa a aparut ideea ca exterminarea evreilor este un rau absolut si s-a dezvoltat aici o constiinta a Holocaustului, care dupa parerea mea este exemplara si n-as spune ca nu este europeana", a continuat celebrul filosof si scriitor roman.
Europa a fost teatrul unor orori inimaginabile. Da, dar si reactia fata de ele a Europei, in termeni de institutii, in termeni de teorii, in termeni de instincte morale - asta este Europa!
Horia-Roman Patapievici
"Marele razboi civil european din secolul al XVII-lea, Razboiul de 30 de ani (il numim Pacea Westfalica), pune pentru prima oara un aranjament religios-politic ce a asigurat o pace consistenta. Dar dincolo de pacea practica, exista un fel de reflectie asupra rolului si limitelor existentei religiei in societate.
Razboaiele napoleoniene, care au fost o oroare, au avut drept urmare si un tip de aranjament al pacii care a condus la o pace de 100 de ani in Europa.
Europa nu a fost scutita de toate relele pe care umanitatea de are. Europa a practicat sclavia. Da, a practicat-o, dar a dezvoltat in acelasi timp o constiinta ca sclavia nu doar ca este un rau local, dar este un rau radical, pentru ca pune in discutie o anumita concesie despre om, care trebuie salvata impotriva oricarui considerent utilitar, cum ar fi: "sclavii sunt buni, pentru ca se cumpara ieftin si ii poti exploata bine". Nu se poate face un astfel de considerent cand vorbim de sclavie. Or acest lucru este european!
Sclavia a fost aplicata in islam tarziu, in secolul XX. Discriminarile pe care Europa le-a cunoscut au fost insotite de un tip de raportare teoretica a acestei discriminari, care imi vine sa spun ca este mai valoroasa decat simpla depasire a discriminarii. Pentru ca depasirea este locala, regionala. In timp ce constiinta ca sclavia lucru este un rau - acest lucru este foarte pretios".
Motive pentru ca Europa sa functioneze
"As spune ca sursa euroscepticismului de care da dovada Enrique Lynch sta in afirmatia ca pentru a se desfasura asa cum este astazi, Europa nu are nevoie de nici o constiinta spirituala ori culturala. Si ca de fapt, cu exceptia faptului ca Europa functioneaza in jurul unui tandem (puterea militara franceza si puterea economica germana), nu exista nici un alt motiv pentru care Europa sa functioneze.
Motivul pentru care le-a venit parintilor fondatori europeni ideea de a face o unitate europeana era dubla
- amintirea ingrozitoare a celor doua razboaie - in Primul Razboi Mondial s-a vazut cat de mult se poate ucide cu instrumentele moderne militare!
- pacea care a fost pusa la Versailles de un presedinte american filosof (care s-a inspirat dintr-un text clasic al culturii europene - "Spre pacea eterna" a lui Kant), a fost atata de fragila incat a generat o repriza inca mai sinistra decat prima, care a produs un genocid abominabil.
Ca sa elimine acest lucru, s-au gandit sa faca in primul rand o comunitate economica, gandindu-se ca acest lucru, in primul rand, ii va uni pe europeni. Dar acesti oameni aveau in minte o unitate pe care o vizau dincolo de prima, de cea materiala: unitatea profunda, culturala si spirituala a Europei".
Daca Europa astazi vrea sa functioneaza impreuna este pentru ca are scopuri. Iar scopurile sunt idealuri, scopurile nu se rezuma deloc la piete. Asta desi limbajul pe care civilizatia noastra il foloseste este intotdeauna acela al pietelor, al consumului, al PIB-ului si al cresterii economice, de parca la asta se reduce totul.
Europa si problematica "centru vs periferie"
"Potrivit studiilor unor antropologi faimosi (Fraser, Bronisław Malinovski) ai caror studii au fost reluate si generalizate de Mircea Eliade, orice populatie arhaica isi defineste comunitatea prin stabilirea unui centru, iar acela este centrul lumii. Riturile pe care le dezvolta pun acel punct ca fiind un axis mundi, nu doar ca un centru al comunitatii lor. Ca atare, daca europenii fac asta, europenii sunt foarte arhaici in straturile lor mintale.
Europa a fost o periferie initial. Astazi ea nu mai este in centru. A fost in centru doar in perioada cuceririlor coloniale.
H.R. Patapievici
Este limpede ca Europa aduce cu ea o problematica a centrului. Pentru ca ea a adus aceasta unificare, a pus problema raportului dintre centru si periferie".
"Grecii erau initial niste periferici, pentru ca centrali erau egiptenii. Europa este o periferie a marii civilizatii din timpul primei formari a unei constiinte unitare a Europei care este crestinismul. Si anume: islamul. Islamul este marea civilizatie cu care se confrunta si in lumina careia creste Europa, imprumutand cu amandoua mainile, furand cu amandoua mainile, dar transformand aceste lucruri intr-o sinteza care nu mai semana cu islamul la numai 200 de ani dupa aceasta praduire fertila din secolele XI-XIII.
Europa a fost o periferie initial. Astazi ea nu mai este in centru. A fost in centru doar in perioada cuceririlor coloniale. Daca unitatea fusese mediteraneana si acolo era centrul in perioada antica, in perioada de dupa al Doilea Razboi Mondial centrul este euro-atlantic".
Romania periferica
Ca romani, noi am fost situati in permanenta la periferie. Vai de centrali, traiasca perifericii!
H.R. Patapievici
"Ca romani, noi am fost situati in permanenta la periferie. Imaginea noastra standard e ca suntem la confluenta Orientului si Occidentului. Deci suntem la periferia ambelor.
Stiti ce este bun in ideea de periferie? Orice periferic trebuie sa traiasca cu cel putin doua suflete. Cei care, ca romanii, sunt si la periferia Orientului, si la periferia Occidentului, traiesc cu trei suflete: al lor propriu si al celor doua centre fata de care sunt excentrici. Iar cine are mai mult de un suflet este enorm de castigat. Vai de centrali, traiasca perifericii!"
Europa si meritele sale: teorie, continuitate, unificare, instrument universal
"Trecerea de la o cunoastere care este baza pe insiruirea de date si o cunoastere care este bazata pe teorii este un fapt semnificativ, care a fost facut pentru toata istoria umanitatii, intr-un singur loc de pe suprafata pamantului, intr-un anumit moment in istoria umanitatii, iar acest lucru s-a petrecut in Grecia antica. Acest lucru a fost exprimat literar ca fiind "miracolul grec". "Miracolul grec" spune ca este cu putinta sa formulezi cunoasterea sub forma unei teorii".
Husserl, intr-o carte faimoasa, intitulata "Criza constiintei europene", spunea: Europa spirituala are un loc de nastere. Prin aceasta nu inteleg un loc geografic intr-o tara, desi si acest lucru ar corespunde realitatii, ci un fel de nastere intr-o natiune, adica la persoane individuale si grupe de persoane apartinand acestei natiuni. Este vorba de natiunea veche greceasca, in secolele VII-VI i.H. In ea se dezvolta o noua atitudine a individului fata de lumea inconjuratoarea si, in consecinta, se desavarseste o creatie spirituala, care se dezvolta rapid intr-o structura culturala unita. Grecii au numit-o filosofie. In izbucnirea filosofiei astfel inteleasa, in care, deci, sunt cuprinse toate stiintele, vad eu (Husserl), oricat de paradoxal ar putea sa para, momentul originar al Europei spirituale.
"Pentru ca o cunoastere sa existe, pentru ca o identitate sa se poata afirma, trebuie sa existe ceea ce numim memorie. Memoria nu poate functiona daca nu exista o continuitate. Aristotel, cand isi prezenta punctul de vedere asupra unui obiect, facea si un rezumat istoric al copiilor de pana la el in privinta acelui obiect. Ceea ce conteaza deci la greci este comunitatea intre ganditori. Din acest moment nu mai exista verigi lipsa. Cu suficienta precizie, putem spune: un gand a plecat de la un ganditor si a fost reluat de un altul s.a.m.d. pana cand bazele materiale ale civilizatiei grecesti si dupa aceea romane, naruindu-se, inregistram o prima discontinuitate.
Unitate, unificare. Daca citim istoriile marilor civilizatii ale lumii, observam ca ele sunt marcate de razboaie, cuceriri, atrocitati, distrugeri. Aceste date definesc istoria tuturor marilor civilizatii. Nici una dintre aceste mari civilizatii nu a reusit sa unifice umanitatea, adica sa puna in contact toate populatiile care exista pe suprafata Pamantului. Acest lucru nu le-a iesit egiptenilor, mesopotamienilor, babilonienilor, chinezilor. Unora pentru ca nu au incercat (spre exemplu, chinezii nu au incercat o mobilizare de acest tip).
Romanii, urmand gandul lui Alexandru cel Mare, au incercat o astfel de unificare si le-a tinut pana unde s-au putut intinde. Este un lucru remarcabil. La sfarsitul secolului al XV-lea incepe un proces fara precedent: procesul unificarii spatiale a planetei. Acest lucru a avut drept consecinta punerea in contact a tuturor populatiilor care traiesc pe acest pamant. In acest fel, incepand cu 1492, avem o unificare spatiala.
In acest moment, umanitatea este unificata si sub raport spatial, si sub raport temporal. Or acest lucru a fost facut de ceea ce numim astazi Europa.
H.R. Patapievici
Insa, o data cu secolul al XVIII-lea, incepe un proces si mai interesant, care este procesul unificarii temporale a lumii. Este vorba de faptul ca in Europa geografica s-a dezvoltat un spirit, o dispozitie a spiritului fara comuna masura cu tipul de spiritualitate din alte civilizatii, pe care il putem numi constiinta istorica. Aceasta a permis cuceritorilor europeni sa inteleaga specificitatea istorica a unor relicve istorice pe care le-au identificat ca fiind urme ale unor civilizatii despre care orice amintire disparuse, inclusiv pentru civilizatiile care biologic si spatial se succedasera pe locul acelor idei, civilizatii ale caror urme, acum, au putut fi pentru prima oara interpretate ca apartinand asirienilor, sumerienilor, egiptenilor din dinastia a XVIII-a sau a XV-a s.a.m.d.
Pentru prima oara s-a putut obtine si o unificare pe axa temporala a umanitatii, astfel incat, in momentul de fata, umanitatea se prezinta sub forma acestei unitati: este o unitate spatiala, este globul terestru exprimat sub forma multitudinii de tari, de sisteme politice, de culturi, unitate spatiala ce este dublata de o unitate temporala. Astazi, toti stim cam care este istoria planetei, din timpul varstelor ei geologice pana in timpurile ei istorice".
Instrumentul universal. "Tot in Europa s-a petrecut, incepand cu secolul al XVII-lea, un soi de revolutie stranie. Stranie pentru ca nu a mai fost intalnita in alte (mari) civilizatii.
Este un subiect aprig de dezbatere de ce stiinta moderna a naturii nu a fost inventata de greci. Lor le-a revenit onoarea sa descopere matematica, onoarea de a inventa astronomia matematica. De ce nu au facut pasul urmator, adica descoperirea a ceea ce numeste fizica.
De ce chinezii nu au unificat ei spatial lumea, avand datele care le-ar fi permis o expasiune maritima sigura? De ce China nu a putut deveni o mare putere militara?
H.R. Patapievici
O alta intrebare este de ce chinezii, cu o enorma civilizatie, cu o cultura extraordinar de rafinata, nu au facut acest pas. Ei nu au facut nici pasul spre teorie, ca grecii. Dar chiar si in chestiuni de civilizatie stricta, cum este descoperirea busolei, de ce chinezii nu au unificat ei spatial lumea, avand datele care le-ar fi permis o expasiune maritima sigura?
De ce China nu a putut deveni o mare putere militara, pornind de la ideea de a folosi praful de pusca util (cum le-a venit europenilor)? De ce au ramas doar cu o idee pentru emiterea unor artificii in beneficiul gustului nostru estetic?
Tot chinezii sunt inventatorii unor emisiuni monetare fiduciare, adica a bancnotei de incredere. In fine, ei de fapt au inventat tiparul (dar nu le-a dat in gand ideea tiparului), ei au inventat ideea de a imprima cu caractere mobile, ei au descoperit hartia.
Toate aceste elemente senzationale in sine au ramas in marea civilizatie chineza separat. Ceva insa le-a unit de indata ce s-a aflat de ele in Europa, producand un element important care a permis apoi Europei sa unifice lumea.
Ce anume a conferit lucrurilor pe care eu le-am numit "instrumentele universale" descoperite in Europa o eficacitate atat de mare? O parte din aceasta eficacitate este opera de distrugere. Europa a unificat spatial lumea distrugand, cucerind, ucigand si uneori distrugand in mod ireparabil monumente si culturi. Dar acest lucru a mai fost insotit de ceva ce nu insotit niciodata aceleasi distrugeri comise de alte civilizatii: unitatea de care am vorbit".
Inventii europene
"Universitatea este exemplu tipic de institutie a continuitatii. Limitarea cunoasterii stiintifice, care a fost adapostita de marea civilizatie a islamului, limitarea vizibila in progresele stiinfice din interiorul islamului - iata ca ei nu au descoperit acest lucru senzational care este institutionalizarea memoriei, institutionalizarea continuitatii reflectiei, care este universitatea.
Ideea de a produce instrumente universale, cum este stiinta moderna a naturii: ea a fost inventata in nordul Europei, printr-o insiruire de contexte speciale, care sunt clar europene.
Ceea ce nemtii numesc Reichstadt, adica "statul de drept", este o inventie europeana.
Descoperirea ideii de "teorie in cunoastere", ideea de continuitate cu pandantul ei in institutiile de educatie, ideea ca nu exista o cunoastere fara dezbaterea, datele mentale care au stat la baza posibilitatii unificarii spatiale si temporare a lumii, toate astea fac parte din functionarea mintii, care formeaza spiritul Europei".
Daca Europa astazi vrea sa functioneaza impreuna este pentru ca are scopuri. Iar scopurile sunt idealuri, scopurile nu se rezuma deloc la piete. Asta desi limbajul pe care civilizatia noastra il foloseste este intotdeauna acela al pietelor, al consumului, al PIB-ului si al cresterii economice, de parca la asta se reduce totul.
H.R. Patapievici
"Tot in secolul al XVII-lea apare o reflectie legata de sfera politicii, in care apare un standard de gandire a raportului dintre individ si stat, bazat pe un tip de relatii pe care statul sa il ofere individului, iar in acelasi timp, prin indatoriri specifice, sa-l returneze comunitatii, societatii si, deci, statului. Acest lucru a fost exprimat de Locke sub numele de "Rule of Law", adica "Domnia Legii". Ideea ca se poate construi un aranjament legal intre individ si stat, care sa asigure individului un anumit tip de libertate, acest lucru, desi are radacini in gandirea Greciei, in dreptul roman, a fost pentru prima oara gandit in mod sistematic numai in Europa.
Noi astazi vorbim liber, intr-un spatiu fizic unde exista un anumit spirit public, care este garantat de un aranjament constitutional in principiu inviolabil, acest lucru este consecinta acestei revolutii de gandire din secolul al XVII-lea.
Tot atunci, chestiunea spatiului public a fost gandita in termeni de puteri publice si autoritati publice. Biserica este privita ca o autoritate publica. Statul - ca o autoritate. Justitia - ca o autoritate. Dar acest tip de gandire care vede societatea ca pe o arena in care sunt actori colectivi, a caror expresie este juridica si care trebuie sa aiba anumite raporturi, acest lucru abia atunci a inceput sa fie gandit. Si cea mai importanta consecinta a acestui mod de a aborda societatea a condus la separarea puterilor in stat. Importanta este exigenta noua care apare: nu doar ca aceste autoritati publice trebuie sa se controleze reciproc, ci si ca este obligatoriu sa existe un fel de separatie intre Stat si Biserica. Intre autoritatea divina si autoritatea civila".
12
6
