"Se mai pregateau ei, mama si tata. Dar nu umblau dupa pom, dupa globuri. Nici poveste! Umblau la cuptor, daca-s gata colacii pentru colindatori, de belsug. Nu umblau dupa globuri si de-astea. Noi aveam butuci in casa!" Zice tata "Grigore, du-te, adu un butuc, pune-l in vatra, sa tie focul". Adica sa fie viata! Si dup-aceea zice "Ba, daca vine Morarita - era o vecina - si ti-a cere, sa nu-i dai foc, ca ne dam viata!" Dar daca merem in a treia zi, la nanasi, tre sa merem nu cu globuri. Tre sa merem cu un lemn. Se duce viata!", a povestit Grigore Lese ieri, la Muzeul Taranului Roman.

Grigore Lese despre colindatFoto: Captura video

"Noi ne adunam in taina, asa ziceam: "Bai, tu cu cine umbli a colinda?" "Pai zic oi umbla cu Radu, oi umbla cu Onisor, oi umbla cu asta..." Dar zic "Mai, cand ne intalnim?" Era o taina. Taina ne dadea forta! Si ne adunam. "Noi de unde incepem"? Zice "hai sa mergem la rasarit"!

Si mergeam la prima casa. Si unde stateam eu, pe strada Morii, incepeam sa colind. Multe colinde colindam. De fapt, ce faceam noi in fiecare an? Repetam colindele si tot altele, ca sa nu le uitam, caci nu erau scrise. Pentru asta trebuia sa se adune. Nu oricine putea colinda. Nu colindam acolo unde era mort in casa. Mi s-o intamplat si de asta.

param

Si noi ne-am plecatu

Vorzior de ziua

In sat la colindat.

Tat din casa-n casa

Nimeni nu ne lasa

Far' jupanu' gazda.

In casa ne-o lasatu

De cina ne-o datu

Si vin de gustatu.

Cina cu lumina

Si pat de hodina.

Afar' am iesitu

In jur am privitu

Si noi am vazutu.

Doi vulturi se batu

Noi i-am intrebatu

Ca de ce se batu?

Si ei ne-au raspunsu:

- "Pentr-un glob de aur".

Noi li l-am luatu

Si gazdei l-am datu.

Ea l-o pus pe masa

Si-o sclipit in casa.

Si l-o pus la grinda

Si-o sclipit in tinda.

Asa am rasplatitu

Pentru gazduitu.

Intr-un an colindam asta. In alt an, zice tata "Ma, da' ziceti una cu Fecioara Maria. Asta am inteles cu globu' de aur". Sigur ca e lumina, doi vulturi se bat... cate se pot discuta aici! Si in alt an, "Bai, Radule! Hai s-o dam pe aia cu Preumbla-se Maria". Nu era colind, sa-l analizam ca si colind. Dar era un cantec asa, ca un cantec religios. Dar era despre Fecioara Maria.

Si pe cand terminat colindatul, zicea unul care era mai indraznet: "Astazi praznic lumina / Noi cu drag am astepta / S-auzim cocosi cantand / Grai cu stea calatorind / La toti fratii dimpreuna / Dumitale gazda buna". Si-auzeam numa' din casa: "Haideti in casa!" Intram in casa, nu ne placea sa fim vazuti. "Pai tu al cui esti?" "Eu is al lui Opris". "Tu al cui esti?" "Eu is al lui..." Zice "Pai taica-tu, cand eram eu..." Si incepea o poveste. Povesteam... si abia asteptam sa ne deie colacu'.

Dumneavoastra faceti-ma taran, rapsod, profesor, doctor, faceti-ma ce vreti, numai lasati-ma sa colind si sa horesc! Ca mi-o dat Dumnezeu glas si sa pot multumi cu glasu' la mama ca m-a facut pe nume!

Grigore Lese

Prin '61-'62 se intampla ce va povestesc acuma. Si ne-am dus asa. Mai departe. Si mai luam cate unu' cu noi. Zice "Ma, luati-l si pe Sandu!" Si era cate unu' care facea ca bongau', adica nu putea colinda. Atuncea noi il tineam deoparte, il luam cu noi. El numa' ne deranja. N-aveam ce face, il luam cu noi, dar nu colinda. Statea intre noi si bonganea si el. De aici, unii explica heterofonia si antifonia... Deci ca s-o discutam pe sleau. Deci cantam antifonic... Nu stim canta si atuncea zicem ca poate e o antifonie...Hai s-o luam de antifonie si de heterofonie.

Si venea cate un preot de la scoala de teologie si aveam temele astea crestine. O venit unu', Vicu, zice sa colindam Veniti astazi credinciosi.

Si m-am dus sa-l colind pe tata. Zice "Ma, toate o fost bune la voi, dar n-ati fost deodata!" Se mai intampla un lucru. Deodata mama ramanea in sat. Se mai pregateau ei, mama si tata. Dar nu umblau dupa pom, dupa globuri. Nici poveste! Umblau la cuptor, daca-s gata colacii pentru colindatori, de belsug. Nu umblau dupa globuri si de-astea! Noi aveam butuci in casa! Zice tata "Grigore, du-te, adu un butuc, pune-l in vatra, sa tie focul". Adica sa fie viata! Si dup-aceea zice "Ba, daca vine Morarita - era o vecina - si ti-a cere, sa nu-i dai foc, ca ne dam viata!" Dar daca merem in a treia zi, la nanasi, tre sa merem nu cu globuri. Tre sa merem cu un lemn. Se duce viata!

Si daca ei ma vedeau, ma auzeau ei de pe ulita "au'-l-ai, ma, asta-i al nost'. De mine zice - asta-i al nostr'." Si ma duceam de la o casa la alta. Sa stiti ca nu erau numai colinzi. Se si horea. Si ziceam catre un batran care statea pe margine: "Al cui esti?" Ca erau care n-auzeau bine.

Iesim din casa si zic "Unde avem de mers?" No, zic, acuma stii ce? Hai sa ne ducem la Lelea Mare. Cea mai saraca femeie din Borcut... Era extraordinar de bogata! Avea o casa varuita cu paie. Si ea in pod avea asa: mere padurete, dulci si acre. Si avea colac facut dintr-un grau special, salbatec. Colac arac - asa se numeste. Graul respectiv era un grau salbatec, era rar, nu-l avea oricine.

Ce sa zicem? Zic sa zicem cu Hristos, erau de toate colindele, cantec de stea, de toate.

"<> bat clopotele... la rosu de rasarit... Ma duce la semnele mitraice... Noua, greu... Copil, matur, batran, matur, iara copil, iara batran si undeva: divinitatea. Pai si pe fluierul asta - cine le face - is legate cumva. Au pe ele o lucratura speciala. Aci se vede inteligenta si tot ce trebuie sa vezi la un om, aici e sufletul omului. Daca le numaram, astea-s 12: lumina, intuneric, lumina, intuneric, lumina, intuneric...

Si iara merem. Cine stia canta in fluier, canta si-n fluier. Hori, de joc, strigau, era o veselie, bucurie, belsug, noroc. Sa se duca lucrurile rele, sigur ca da, sa vina Iisus Hristos, Lumina!", a mai povestit Grigore Lese.