"Bucuresti, tu esti micul meu Paris / Sufocat de praf si cabluri, esti orasul meu de vis / Pe al tau picior de plai toti vor sa locuiasca / La cozi si semafoare sa imbatraneasca", au cantat cativa locuitori ai Capitalei in acest weekend. Declarand decembrie ca fiind nu doar luna colindelor, ci si sezonul RIPP (Remodelarii Interioare prin Plangeri Participative), Corul Bocitorilor Reformatori a cuprins intr-o melodie plangerile adunate de la bucuresteni vreme de doua saptamani: "De ce toti banii mei se duc pe chirie? De ce gropile astupate vara reapar iarna? De ce trebuie sa stau la coada ca sa dau bani? De ce litoralul romanesc e mai scump si mai murdar ca oricare altul? De ce trebuie sa stau spaga peste tot?"

Corul Bocitorilor Reformatori - Cantec despre BucurestiFoto: Captura video

In Corul Bocitorilor Reformatori canta locuitori ai Bucurestiului, care se plang de nemultumirile lor si canta despre lucruri care ii deranjeaza pe alti conlocuitori. Format din actori, studenti, elevi, functionari publici si privati "cu un pic de voce", Corul a cantat in acest weekend, in mai multe locuri din Capitala: in fata magazinului Unirea, la fantanile de la Universitate, pe Lipscani, la CNDB, in Gara de Nord, pe peroanele de la metrou Piata Unirii 1 si de la metrou Universitate.

Textul a rezultat din prelucrarea a cateva sute de plangeri adunate vreme de doua saptamani. Proiectul a fost creat de Teatrul Fara Frontiere, care doreste sa-i incurajeze pe cetatenii Bucurestiului "sa-si exprime frustrarile intr-un mod creativ si care prezinta si niste avantaje clare, credem noi: exista o sansa in plus ca vocea corului sa se fac mai bine auzita apoi, in timp ce se canta, o parte din sentimentele negative sunt eliminate si, in plus, ai ocazia sa-ti imparti naduful cu altii, ceea ce pana la urma te va face sa te simti mai bine".

Conceptul de "cor al nemultumitilor" a ajuns in Romania inca de anul trecut, un astfel de proiect fiind materializat in toamna lui 2009, la Cluj. Detalii aici.

Cantec despre Bucuresti

"Bucuresti, cat de mult noi te iubim

Prin mirosuri si baltoace, visele ni le-mplinim

In tramvaie si metrouri, optimismul debordeaza

Si-uite asa, cu stangu'-n dreptu', cetateanul progreseaza

Bucuresti, tu esti micul meu Paris

Sufocat de praf si cabluri, esti orasul meu de vis

Pe al tau picior de plai toti vor sa locuiasca

La cozi si semafoare sa imbatraneasca"

Ce ii enerveaza pe bucuresteni

"Ma enerveaza guma de mestecat lipita pe dosul scaunelor; masinile parcate pe pistele de biciclete, pe trotuare, peste tot; politicienii - toti dau din gura degeaba, de 20 de ani nu s-a schimbat nimic; blocurile abilitate termic; toate filmele romanesti despre oameni deprimati, comunism, revolutie; vecinii care dau tot timpul o gaura in perete; persoanele care nu stiu ce e aia apa si sapun, dar se dau cu mult parfum. And, by the way, it's Bucharest, not Budapest! Igen!"

Dileme bucurestene

"De ce toti banii mei se duc pe chirie? De ce gropile astupate vara reapar iarna? De ce trebuie sa stau la coada ca sa dau bani? De ce litoralul romanesc e mai scump si mai murdar ca oricare altul? De ce trebuie sa stau spaga peste tot? De ce romanul nu e neamt?"

Refren

Bucuresti, tu esti micul meu Paris,

Sufocat de praf si cabluri, esti orasul meu de vis,

Pe al tau picior de plai - toti vor sa locuiasca,

La cozi si semafoare - sa imbatraneasca.

Bucuresti, cat de mult noi te iubim,

Prin mirosuri si baltoace visele ni le-mplinim,

In tramvaie si metrouri optimismul debordeaza,

Si-uite-asa, cu stangu-n dreptul, cetateanul progreseaza.

(1) Statia de saptesnoua parc-a devenit muzeu,

S-au gasit noi oseminte-n groapa cat un helesteu,

Fugaresc autobuzul pana ma apuca splina,

Un afis cu Miss Piranda-mi zgarie adanc retina.

Vreau - nu vreau, taximetristul are chef de discutat,

Daca sari peste o balta, nimeresti intr-un - Oh, shit!

De ce sa ma duc cu teama la un parfumat Toi-Toi

Cand intregul meu oras - e o groapa de gunoi.

Ma enerveaza guma de mestecat lipita pe dosul scaunelor!

Masinile parcate pe pistele de biciclete, pe trotuare, peste tot!

Femeile care incearca sa intre in haine cu 2 numere mai mici!

Ma enerveaza politicienii!

Toti dau din gura degeaba, de 20 de ani nu s-a schimbat nimic!

Blocurile "reabilitate termic", spoite papagal!

Toate filmele romanesti despre oameni deprimati, comunism, Revolutie!

Chilotii tanga care ies din blugii cu talie joasa!

Vecinii dau tot timpul cate o gaura in perete!

Persoanele care nu stiu ce-i aia apa si sapun, dar se dau cu mult parfum!

And by the way, it's Bucharest, not Budapest!... Igheeeen!!!

(2) Cersetori, munti de gunoaie, si pipite intalnesti,

Soferi mitocani, saorma, turnulete pitoresti,

Caini abandonati si cabluri si maieuri la feresti,

Borduri una peste alta, gropi, noroaie - Bucuresti!

Nu-mi doresc Salam cu Gyorfi, il prefer in frigider,

Vreau o zi fara manele, Doamne, doar atat iti cer!

Tara-i plina de talente, toata lumea e "pe val",

De vrei "arta" constipata, mergi la Teatrul National.

De ce toti banii mei se duc pe chirie?

De ce gropile astupate vara reapar iarna?

De ce decoratiunile de Craciun sunt atat de kitschoase?

De ce trebuie sa stau la coada ca sa dau bani?

De ce oamenii nu spun "Multumesc" si "Buna ziua"?

De ce litoralul romanesc e mai scump si mai murdar decat oricare altul?

De ce seful ma hartuieste sexual?

De ce trebuie sa astept juma' de ora autobuzul?

De ce la noi hainele sunt mai scumpe?

De ce trebuie sa dau spaga peste tot?

De ce, daca suntem 4 milioane de oameni in orasul asta, vad intotdeauna aceleasi fete?

De ce romanul nu e neamt?

De ceee... de ceee... de ceee...

(3) Fetite dulci de-odinioara

In loc sa puna-aici borduri

Fac trotuaru'-n alta tara

Si sa-ntoarce cu jeep-uri.

Nu-mi trebe studii superioare,

Bunu simt n-are folos,

Io am bani si am valoare,

Ghiul, breton si lantu gros.

(Si gagici cu fund bengos.)

(4) As vrea un barbat statornic, dar sa n-aiba par pe spate.

O femeie fara fite, care sa faca de toate.

Un barbat citit si tandru, dar care sa-mi faca fata.

O femeie voluntara - ia vezi sa n-aiba mustata!

Final

Bucuresti, tu esti micul meu Paris,

Sufocat de praf si cabluri, esti orasul meu de vis,

Pe al tau picior de plai - toti vor sa locuiasca,

La cozi si semafoare - sa imbatraneasca.

Bucuresti, cat de mult noi te iubim,

Prin mirosuri si baltoace visele ni le-mplinim,

In tramvaie si metrouri optimismul debordeaza,

Si-uite-asa, cu stangu-n dreptul, Romania progreseaza!!

(Sursa versuri: corulbocitorilorreformatori.wordpress.com)