​Fondat de sasi in secolul 13, cunoscut in limba germana drept Kronstadt (Orasul Coroanei), Brasovul are "un remarcabil centru istoric", considera scriitorul David Hill intr-un material despre orasul de sub Tampa, publicat pentru site-ul de calatorie europeupclose.com si preluat de Reuters. Printre atractiile orasului: o cladire in stilul Art Nouveau (datand din 1912 si care acum gazduieste o banca), un han unde angajatii poarta pantaloni bufanti si tunici, un restaurant situat intr-o cladire din secolul XIV, care a fost candva un siloz de cereale si un hotel construit intr-un vechi depozit de sare din secolul XV.

Brasov, Biserica NeagraFoto: brasovcity.ro

"Piata Sfatului este un minunat loc pentru a te plimba sau a privi trecatorii in timp ce observi importanta istorica a cladirilor din jur", scrie David Hill, scriitor, editor si traducator pasionat de afaceri, calatorii si cultura.

Autorul materialului remarca Muzeul de Istorie Brasov (Casa Sfatului), proiectat initial pentru a fi un turn de supraveghere, edificiul cuprinzand un prim etaj cu elemente gotice, in timp ce etajul superior si turnul prezinta elemente baroce sau renascentiste. Fatada este ornata cu o coroana care aminteste de denumirea nemteasca a orasului.

Alte cladiri mentionate de Hill: bisericile, "casele inguste, cu acoperisuri abrupte, inalte, rosii" situate pe cele patru laturi ale Pietei Sfatului, o impresionanta cladire verde conceputa in stilul Art Nouveau - datand din 1912 si care acum gazduieste o banca, precum si Casa Hirscher, cu locuri amenajate pentru cei care vor sa manance, sa bea sau sa faca shopping: "nu foarte departe de scopul pe care trebuia sa il serveasca initial, imediat dupa realizarea constructiei in 1539-1545".

Bulevardul Republicii este "o strada buna pentru plimbare si shopping", iar Piata Enescu - "o frumoasa si linistita piata", mai spune scriitorul, care se arata impresionat si de restaurantele Gustari ("placut si primitor, cu mancare traditionala romaneasca, care include si niste deserturi satioase"), Altstadt (cu mancare traditionala germana), Sergiana ("al carei interior imita un han traditional, cu ceramica populara si cranii de oaie, in timp ce angajatii poarta pantaloni bufanti si tunici"), Bistro de l’Arte ("situat intr-o cladire din secolul XIV, care a fost candva un siloz de cereale")

La capitolul cazare, scriitorul mentioneaza Casa Cranta si Casa Wagner, arantandu-se incantat mai ales de Casa Rozelor, "construita intr-un vechi depozit de sare din secolul XV". "Decorul sau este un amestec interesant intre antic si modern, cuprinzand arta contemporana, reclame vechi amuzante, talangi si putineie de unt".