"Toata lumea se intreaba de ce Curtea Domneasca arata asa cum arata... Motivul tine nu doar de istorie, cum cred toti, ci de sufletul omului care trece pe aici, salasluieste, sta, nu se omoara sa aduca decat umbra pamantului, in rest... potopul. Cand omului nu-i pasa, se alege praful", crede Eugen Istodor, autorul volumului Lipscani. Ghid turistic & de chefuri. Saptamana aceasta, vreme de doua ore, Eugen s-a transformat intr-un "ghid" prin istoriile Lipscaniului, din care nu a lipsit nici Curtea Domneasca.
- Vezi si episodul 1 din "Calatorie prin Lipscaniul nostru".
- Vezi si episodul 2 din "Calatorie prin Lipscaniul nostru".
- Vezi si episodul 3 din "Calatorie prin Lipscaniul nostru".
- Vezi si episodul 4 din "Calatorie prin Lipscaniul nostru".
- Vezi si episodul 5 din "Calatorie prin Lipscaniul nostru".
"Toata lumea se intreaba de ce Curtea Domneasca arata asa cum arata... Motivul tine nu doar de istorie, cum cred toti, ci de sufletul omului care trece pe aici, salasluieste, sta, nu se omoara sa aduca decat umbra pamantului, in rest... potopul. Avem o Curte Domneasca, o curte veche, dar veche cu numele mai degraba. Arheologii vorbesc de ziduri, de caramizi, de ceva straturi de baza de pe la 1410, nu-i contrazic.
Cert este ca fala aici, la Curtea Domneasca, nu am avut decat pe vremea lui Constantin Brancoveanu. Dar nici Palatul lui Brancoveanu, ca sa fim intelesi, nu avea maretia palatelor pariziene sau din alte parti ale lumii. Sigur, el a ingrijit, ceea ce era mare lucru printre domnitorii vremurilor. Si, mai mult decat atat, a stat la curte foarte mult, cat l-a dus puterea lui in bani si in intelepciune.
Istoria spune ca domnitorii care erau de partea turcilor stateau aici, la Curtea Domneasca de la Bucuresti. Cei care se instrainau, se haineau si voiau putina independenta, se stabileau la Curtea Domneasca de la Targoviste. Pendularea asta i-a enervat pana la urma pe turci, care au ars Targovistea. Si atunci s-a hotarat in sfarsit sa se stabileasca aici, definitiv.
Dar Curtea Domneasca, mai mult de 100 de ani, cu multe schimbari de domnii, n-a adus stralucire locului. Pe la 1770 e lasata in pustie de domnitori. Putin timp vor sta in diverse palate boieresti, apoi isi vor ridica un palat la Dealul Spirei.
Cam asta e povestea si de asta si arata in felul asta. Cand omului nu-i pasa, se alege praful. Se vede ca ne-am ales doar cu cateva caramizi aici. Ceea ce tot e bine".
0
1
