Înainte și după cele „15 minute de faimă” ale lui Andy Warhol era clar că popularitatea, oricum ai căpăta-o, vine cu bune și rele. Ce se întâmplă însă când tu nu ești o vedetă clasică, de TV și adorată de presa tabloida? Ești o vedetă a internetului, unde te pot vedea de la doi prieteni la zeci de milioane de oameni. Și toți au o părere despre ce faci bine și ce faci rău. Am căutat să aflu cât de rău poate fi.
Fac parte dintr-o altă generație, prima de după comunism, așa că primele vedete la care m-am uitat cu admirație sau invidie au fost cele de la TV. Iar dintre toate din vremea mea mi-a rămas în minte cazul lui Macaulay Culkin. Avea lumea la picioare drept Kevin din „Singur acasă”. Apoi, lumea lui a luat-o la vale și nu s-a mai oprit decât în droguri, depresie și paragină.
Britney Spears, la începutul anilor 2000, e un alt exemplu. Sau Miley Cyrus, care a trebuit să împingă activitatea ei la extrem ca lumea să n-o mai creadă personajul gingaș Hannah Montana.
Acum e însă altă lume, una unde televizorul poate că nici nu mai e ecran secundar, ci zgomot de fundal. E lumea internetului și-a vedetelor cu milioane de ochi îndreptați spre ele, după cum am încercat s-o conturez pe cea locală în primul articol al seriei. Iar lumea aceasta, pe cât de optimistă, roz, bogată și plină de Gucci pare, vine la pachet cu aceleași probleme ca precedenta: anxietate, depresie, stres și burnout.
Un caz brutal prin sinceritate e al vloggeriței Jessy Taylor. Într-un clip publicat în aprilie, ea a încercat să-i înduplece pe oameni să nu-i mai raporteze contul de Instagram că-i singura ei sursă de venit și, la o adică, de viață. Poate pare o prostie, dar cuvintele ei sunt crâncen de dure: „Am fost o prostituată. Nu vreau să mai fac asta, pentru că îmi fac toții banii din internet. Nu vreau să mă întorc la viața aia. [...] Nu sunt calificată în nicio meserie, n-aș putea avea un job normal. [...] Nu sunt bună de nimic. Nu aduc niciun plus de valoare. Nu însemn nimic”
Americanii numesc un așa episod meltdown. O traducere aproximativă ar fi: clacare. Și Jessy a clacat într-un mod incredibil, dar poate previzibil.
După ce simpatia a trecut, a apărut întrebarea: care sunt efectele?
În acest context mi-am adus aminte de-un clip de-acum trei ani. Titlul spune tot: „Așa arată notificările când ai 8 milioane de followeri pe Instagram”. Practic, pe un ecran de telefon, e un șir aproape imposibil de parcurs cu mesaje.
Dincolo de faimă, mai e ceva care distruge lumea oricărei vedete de pe internet: algoritmul. E un singur cuvânt, dar e, mai degrabă, o zeitate nerecunoscută a internetului. Orice platformă care depășește un anumit număr de utilizatori trebuie să se bazeze pe algoritmul care-i dă coloana vertebrală ca să facă lumină în tot ce se întâmplă.
Pe Facebook, tot ce vezi în News Feed e guvernat de un algoritm. Pe YouTube, orice recomandare primești e decisă de un algoritm. O căutare pe Google e rezolvată de un algoritm. Asta se întâmplă în timp real, pentru sute de milioane de utilizatori (chiar miliarde în unele cazuri) și cine deține algoritmul, deține puterea.
Ca să reușești să-ți faci faima și fantezia pe oricare rețea socială, trebuie să te supui algoritmului. Ca o paranteză, asta a dus și la probleme teribile dintre care cea mai mare e cunoscută drept „scandalul Facebook și Cambridge Analytica”. Pe baza algoritmilor de targetare a reclamelor, votanții implicați în alegerea președintelui Statelor Unite ale Americii și în Brexit au fost influențați. Facebook încă trage de pe urma acelei probleme. Și continuă să se ascundă după algoritmi.
Dacă ți s-a părut incredibil clipul de mai sus, mai am unul, o poveste acum.
În mai 2018, ElleOfTheMills a publicat un video pe canalul ei de YouTube: „Burnt Out la 19 ani”. Practic, era la capătul puterilor.
„Viața mea s-a schimbat atât de repede. Anxietatea și depresia mea devin tot mai rele. Aștept, literalmente, să ajung în punctul în care o să cedez”, a spus ea în clip. Și nu e o poveste singulară - de la vedete mai mari sau mai mici, de la nișe la domenii de interes larg, problema e mare.
Am căutat să aflu mai multe despre latura asta negativă de la oameni care o pot judeca fără să fie parte din lumea asta.
Internetul poate transforma narcisismul într-un monstru
Ce fac unii pentru celebritate. De exemplu, ling un cactus.
Alexandra Mondalek, reporter de fashion din New York, a explicat într-un articol din ianuarie ce înseamnă hamsterizarea în online.
„Aș minți dacă aș spune că pot să mă uit la pagina explore din Instagram și să nu mă compar cu ce văd la alții. Cineva cumpără ceva ce tu nu cumperi sau are conexiuni pe care tu nu le ai. E o cursă a șobolanilor la care ai acces chiar pe telefonul tău și, uneori, pare că nu ai scăpare”, a explicat ea.
Ioana Terente, consilier psihologic, a adăugat un pic de context acestei curse.
„Validarea și atenția primite de la ceilalți, uneori chiar și pentru lucruri mici, mă determină să mă gândesc la ideea de recompensă socială imediată. În cadrul unor cercetări în domeniu au fost evidențiată o corelație negativă între utilizarea social media și stimă de sine, dar una pozitivă cu narcisismul. Pe lângă efectele enumerate anterior, ca efect advers este și probabilitatea potențării unor tendințe de personalitate narcisiste”, mi-a spus ea.
Lucrurile merg însă un pic mai departe când adaugi și pilonul de competitivitate. Până la urmă, pentru satisfacerea aceluiași algoritm se mai bat mulți alții ca tine.
„Competitivitatea [pe număr de abonați, vizualizări, monetizare, branduri partenere] reprezintă un factor care poate influența imaginea de sine și încrederea în sine a persoanei, doi piloni cheie în formarea unei stime de sine sănătoase”.
În acest context, un efect extraordinar de mare îl are rețeaua socială TikTok bazată pe video și pe a-ți livra fix ceea ce crede că preferi. Fără să țină cont de impact.
Mădălina Bălășescu, cadru didactic la Universitatea din București, doctor în sociologie și psiholog, lucrează de peste 20 de ani la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. În acest interval, a pregătit peste 20 de mii de studenți, așa că am vrut să aflu de la ea ce înseamnă să visezi că vei deveni o vedetă (în orice mediu) și ce impact poate avea. Cumva firesc, primele 10 - 12 generații pe care le-a pregătit voiau la TV.
„Atributele motivației erau organizate în jurul ideilor de «salvatori» și «eroi» (cam în perioada de apariție a emisiunii «România, te iubesc»). Trăiam într-o lume nebună, confuză, plină de lipsuri, nedreptăți și corupție din care se pleca masiv din țară din motive politice și sistemice. Pe atunci, televiziunea era o trambulină eficientă pentru a ajunge la mecanismul de rezolvare a problemei, în special cele de tip social: educație, sănătate etc.”, mi-a spus Mădălina.
Post-comunism, tinerii activi și educați erau mai înclinați spre domenii profesionale cu carismă și cu mare potențial de reușită în viață. Aceasta a spus și că înclinația o pune pe seama fascinației de a lucra cu universul narațiunii vizuale, de a face parte din cultura vizuală, care era și este cu totul aparte ca lume și gândire profesională.
„O muncă deloc de backstage, dacă e să plasăm în mare televiziunea la scara socială”.
Și mediul actual, pe lângă că nu mai e deloc de culise, îți permite și să faci cum vrei, să apari cum vrei.
„Una dintre tendințele ultimelor generații este de a alege mai întâi partea de «șampanie» a televiziunii (monden, emisiuni comerciale cu profil tabloid, televiziuni low profile din punct de vedere al actului jurnalistic etc.). O altă tendință, dar puțin reprezentată cantitativ, este de a merge pe calea clasică, bătătorită, a muncii grele de reporter sau redactor în televziuni în care actul jurnalistic încă se mai menține în cadrul profesional acceptabil”, a completat Mădălina.
Ce e faima după care fug oamenii?
Profesorul John Maltby a identificat șase motive pentru care oamenii vor să fie celebri, conform Ioanei. Celebritatea reprezintă un scop pentru ei, arătându-și vulnerabilitățile față de ceilalți le pot accepta mai ușor, stilul opulent de viață al celebrităților este unul mult dorit, au percepția că sunt posesorii trăsăturilor necesare pentru a fi celebri, este prezentă determinarea în a munci zilnic pentru celebritate și manifestă altruism, definit prin contribuția adusă societății ca inspirație și ca model.
„Pentru a simplifica lucrurile, Dara Greenwood și colaboratorii au găsit trei modalități prin care defineau motivele pentru care oamenii doresc să fie faimoși. Acestea sunt: dorința de a fi văzuți și apreciați de ceilalți, dorința de a fi parte dintr-o elită, cu un stil de viață adecvat contextului, și dorința de a se folosi de faimă pentru a-i ajuta pe ceilalți sau pentru a-i face mândri, așadar o motivație prosocială”, a adăugat Ioana.
Despre faimă, Mădălina Bălășescu spune, pe scurt, că-i o situație în care cineva ia la cunoștință de altcineva, e greu de măsurat și poate chiar iluzorie, dat fiind că nu știi cât ține.
„Audiențele de TV sau de internet vorbesc doar despre cifre, nu și despre toate celelalte aspecte care te fac interesant pentru alții, demn de a fi acceptat în spațiul personal”, a explicat aceasta.
„În timp ce televiziunea mare este mai degrabă o petrecere în parc la care este invitat tot orașul, vlogging-ul și internetul, per total, sunt mai degrabă petreceri private cu tematică.”
Aici a oferit și-o diferențiere pe generații: maturii n-au timp și chef de așa ceva, tinerii n-au chef de viața reală. „La fel de bine înseamnă și scăderea filtrelor de autocontrol și autocenzură, care se manifestă în interacțiunea reală. Realitatea care se vrea faimoasă (omul, blogul, vloggul, personajul, mâncarea, moda, călătoriile etc.) este o chestiune de marketing prin selecții bine gândite.”
Sigur că nu pot fi eliminate emoțiile din niciuna dintre activități. Iar, la acest capitol, Ioana mi-a oferit și câteva aspecte pozitive observate de Diane Quinn, de la Universitatea din Connecticut, și colaboratorii săi într-o cercetare publicată în 2018. Există sentimentul de conectare cu ceilalți, de-a oferi și a primi sprijin din partea acestora și o bunăstare. „Persoanele care au anumite trăsături sau tendințe de personalitate și, de ce nu? îngrijorări similare, pot normaliza aceste aspecte și le pot împărtăși cu persoane similare”, mi-a explicat aceasta.
Iar aici poți închide și un cerc: pe cât de mare e impactul negativ asupra vedetelor online, pe atât de bine s-au dezvoltat și consolidat canale de YouTube, de exemplu, care vorbesc despre aceste efecte. Cea mai mare problemă ar putea fi însă în cazul copiilor care ajung prea devreme vedete pe internet. Vloggeri de aproape zece ani, cum ziceam la început de actori ca Macaulay Culkin. Mădălina consideră aici că ce lipsește e sistemul natural de protecție, iar supraexpunerea duce la destructurare emoțională.
„Copiii nu sunt pregătiți să discearnă, să aleagă, ei sunt practic obiectualizați. Relația cu popularitatea este ceva greu de gestionat și de adulți, popularitatea întoarce către ei o atenție uriașă, încărcată emoțional și energetic, la care trebuie răspuns cumva. Dacă nu te conformezi așteptărilor imaginii proiectate, ești sancționat, dacă te conformezi, ești anulat în planul identității”, a adăugat aceasta.
Acum, ca să închid acest cerc, eu mai am o curiozitate - ca probabil toată lumea:
Unde ne vor duce toate astea?
Cele mai stupide 7 lucruri pe care le-au făcut vloggerii
Așa că am sperat că voi primi răspunsul dorit de la cadrul didactic care a văzut cel mai bine tendințele care apar, dispar sau rămân. Și, ei bine, e un oarecare optimism în toată nebuloasa de acum: „cred că vor exista toate formele comunicării de masă, inclusiv presa tipărită, dar se vor recalibra și reconfigura mai mult după oameni.”
„Se vor inventa milioane de aplicații care să ne simplifice viața, presa va continua să existe, pentru că are încă publicul ei și antrenează sume uriașe de publicitate, în special în televiziune, iar internetul va fi același bufet suedez mondial din care îți iei ce îți dorești. Vor fi atât de mulți «Dumnezei» care vorbesc pentru cauza lor, încât oamenii vor obosi (va scădea nivelul perceptiv la nivelul informației colective) și vor rămâne la câțiva în care să creadă. Per total, cred că va fi un paradox: cu cât mai multă «entropie» informațională, cu atât mai puțină comunicare cu impact și potențial de schimbare”, a conchis Mădălina Bălășescu.
Privim acum internetul - cu pilonii săi YouTube și Facebook - drept o lume nouă, încă în dezvoltare. Și vedetele TV erau incredibile, puternice, perfecte, apoi au început să vorbească despre probleme. Acum, e normal, au redevenit oameni. În afară, vloggerii și alte vedete ale internetului încep să se prezinte așa cum sunt de fapt, dincolo de rolul din fața camerei.
Și abia de acum încep să capete și dimensiune umană.
Citește și: De ce copiii din România vor să fie vloggeri și visează să ajungă „milionarii” internetului
Va urma.
În fiecare săptămână, Hotnews.ro va publica un articol despre lumea vloggerilor din România și despre efectele acestei lumi fascinante asupra tinerilor.
10
3
