Într-o lume în care se vorbește foarte mult despre implicarea televiziunilor în politică, filmul „Cea mai puternică voce” de pe HBOGO vine cu niște lămuriri mai mult decât necesare. În plus, ne arată cine este cu adevărat omul care a inventat Fox News, Roger Ailes.
În România, despre Fox News se vorbește de regulă când trebuie înjurată Antena 3. Deși situate la capete opuse ale globului, cele două televiziuni au metode de operare similare, în sensul că, atunci când muți canalul pe una din ele, e greu să-ți dai seama care e știrea și care e propaganda.
Ambele posturi se pot lăuda cu echipe impresionante de profesioniști, dar la finalul zilei, când tragi linie, rămâi doar cu istericalele vedetelor și orientarea politică evidentă, nu cu știrile. Pentru că, atât Fox News, cât și Antena 3, depind în mare măsură de audiențele atrase de câteva vedete partizane. Așa cum Antena 3 n-ar fi fost niciodată ce este astăzi fără militanți aprigi precum Mircea Badea sau Mihai Gâdea în prim plan, nici Fox News n-ar fi reușit să fie numărul 1 în timp de 17 ani fără „monștri sacri” ca Bill O'Reilly sau Sean Hannity.
Dacă povestea Antenei 3, a patronului și a vedetelor sale ne este oarecum familiară, despre originile Fox News se vorbește mai puțin în România. Știm că-i finanțată de un mogul australian, că trage tare pentru Partidul Republican din Statele Unite și cam atât. Din fericire, abonații HBO GO din România îi pot afla toată istoria dacă se uită la mini-seria „The Loudest Voice” („Cea mai puternică voce”).
Când și de ce a apărut Fox News
Așa cum se întâmplă deseori în lumea capitalistă, povestea Fox News începe cu banii unui singur om: Rupert Murdoch. În anii 90’, după decenii de succes răsunător în presa scrisă vorbitoare de engleză, australianul decide să înființeze o nouă televiziune de știri în Statele Unite. De aici începe mini-seria. Doar că-n centrul atenției nu este Murdoch, ci Roger Ailes, „geniul creator” din spatele televiziunii și cel ce avea să-i fie CEO timp de 20 de ani.
Dacă nu faci un mic research pe IMDB înainte de a da play, e greu să-ți dai seama cine-l joacă pe Ailes. Bine ascuns în spatele costumului de silicon și a tonelor de machiaj, îl găsești pe Russell Crowe, omul care în altă viață juca gladiatori și haiduci trași prin inel.
Mini-seria începe cu el murind și rostind vorbe de duh precum „cred în a da oamenilor ce vor, chiar și când nu știu că vor”, ca apoi să fim transportați cu peste 20 de ani în urmă, când începe povestea Fox News.
Roger Ailes din 1995 era la fel de obez și nesănătos ca cel care și-a dat duhul în 2017. Serialul ni-l arată într-un restaurant tradițional american, înfulecând mâncare densă caloric în timp ce-l privește pe Bill Clinton la CNN. Se apropie Crăciunul, iar când îi aduce nota, chelnerița îi urează un politicos „Happy Holidays” („Sărbători Fericite”). Ursuzul Ailes îi aruncă o privire dojenitoare și răspunde cu „Merry Christmas” („Crăciun Fericit”).
Din scena asta de debut deja-ți faci o idee despre ce fel de om a fost Ailes și în ce credea. De pildă, placa asta cu „oamenii au uitat să spună Merry Christmas” e o temă recurentă în discursul republicanilor americani, a fost folosită inclusiv de Trump, atât în campanie, cât și după.
Aflăm apoi că-n momenul în care începe mini-seria, fostul sfătuitor al lui Reagan, Bush Senior și Nixon tocmai fusese rugat cu bani mulți să părăsească televiziunea de știri business CNBC. Motivele nu-s clar formulate în serial, se fac trimiteri vagi la discuții cu HR-ul, posibil să fie vorba despre un comentariu antisemit pe care-l făcuse împotriva unui coleg.
Cert e că Ailes e furios pe mai marii NBC-ului și caută răzbunare. Cum? Construind o televiziune concurentă de la zero, cu banii lui Murdoch. Aghiotanții lui Murdoch din News Corporation vor un CNN edgy și tabloid, în timp ce viziunea lui Ailes e mult mai simplă: o televiziune de nișă, cu telespectatori loiali și pasionați, orientată către conservatori. Adică o „nișă” cât jumătate din țară.
Să se bată celelalte televiziuni pe jumătatea cealaltă din piață, formată din „votanți de stânga și elite liberale”. Mesajul să fie pozitiv, american, patriot. Miliardarul australian îi dă câștig de cauză lui Ailes și-i pune la dispoziție un an ca să pregătească totul.
Mai mult PR decât ştiri
E fascinant să vezi cum și-a construit echipa subordonând oamenii de presă celor de PR. Deși motto-ul televiziunii a fost mult timp „fair and balanced” (corect și echilibrat), proiectul, așa cum reiese din serial, a fost gândit de la bun început în scop propagandistic. Calitatea umană a contat mai puțin în selectarea viitoarelor vedete. Fură oameni de la fostul loc de muncă, CNBC, refuză o candidată de culoare pentru că părea prea profi și nu ar fi vândut în Midwest, recrutează anonimi din presa locală precum Sean Hannity.
Spune că vrea oameni „autentici”, unde autentic înseamnă să vorbești mult și prost, cum fac multe dintre actualele și fostele vedete ale Fox News. Și, mai mult decât atât, important e să fii gălăgios, să vorbești peste toată lumea.
Ailes, Fox News şi femeile
Roger Ailes (Russell Crowe)
În timpul acestui proces de formare a echipei apar și primele indicii despre felul în care relaționa Ailes cu sexul frumos. Ajutat și de interpretarea unui Russell Crowe în formă de zile mari, personajul devine înspăimântător destul de repede. E libidinos, își atinge asistentele în mod nesolicitat, le aburește cu texte precum „e un job foarte competitiv și trebuie să dai tot ce poți ca să ajungi departe”. Femeile care îndrăznesc să-i submineze autoritatea sunt trimise la plimbare rapid.
Reprezentativă e o scenă în care-i testată o dezbatere între Sean Hannity și un părerolog din tabăra opusă. Hannity e slab pregătit și se pierde printre argumente, așa că soluția lui Ailes e să-i aducă un adversar mai ușor, iar dezbaterile de genul să fie structurate în jurul unui scenariu. Producătoarea emisiunii protestează, că asta nu e presă, Ailes o concediază, nu înainte să emită o maximă clasică: „oamenii nu vor să fie informați, ci să se simtă informați”.
Teroarea din Fox News
De-a lungul anilor, televiziunea prinde aripi, depășește concurența și o lasă bine de tot în urmă. În tot acest timp, trupeșul Ailes cultivă o cultură organizațională de-a dreptul totalitară, de permanentă tensiune. Abuzurile și hărțuirile (ale lui sau ale altora) sunt îngropate în bani și acorduri de confidențialitate foarte rigide. Mâinile sale drepte dau dovadă de aceeași brutalitate. Coridoarele sunt împânzite de camere de supraveghere, angajații sunt puși să se urmărească și toarne între ei - practic, Ailes e Big Brother, vede și aude tot.
Un Big Brother tot mai paranoic, obsedat de control și micromanagement, mai ales după ce la cârma țării ajunge Barack Obama, pe care-l numește ba „socialist/comunist”, ba musulman sau kenyan. Pentru a sublinia natura străină a fostului președinte american, insistă ca postul să-i menționeze și al treilea nume, Hussein. Ajunge să-l bănuiască inclusiv pe Murdoch de trădare, crezând că e abătut de la calea cea dreaptă și conservatoare de una dintre iubitele sale mai tinere și mai liberale.
De altfel, bătrânul australian e portretizat surprinzător de blând. Pare un miliardar ca oricare altul, preocupat mai degrabă de înmulțitul banilor decât de cauze ideologice. De fiecare dată când Ailes o ia pe câmpii cu propaganda anti-orice, Murdoch și fiii săi apar de nicăieri să-i tempereze excesele, ca niște voci ale rațiunii ce sunt. De ce? După câteva episoade, ajungi la concluzia că gata, știi cine a fost Roger Ailes: un monstru. Doar că automat apar și întrebări precum „cum?” sau „de ce a ajuns așa?”.
Ajungi să te întrebi dacă portretizarea lui Ailes nu e cumva cam caricaturală. Din fericire, realizatorii explorează originile comportamentului său într-un fir narativ secundar, ce se învârte în jurul vieții de familie. Deloc surprinzător, aceasta e ghidată de aceleași coordonate ale obsesiei pentru control.
Nevasta, fost om de televiziune, e pusă s-aleagă între carieră și viața alături de el, ca simplă casnică. Acceptă, iar când se plictisește, bunul ei soț o lasă să coordoneze o publicație locală, din orășelul în care locuiesc. Îi aduce drept ajutor un jurnalist tânăr și cu frică de Atotputernic, pe care-l ia acasă, îl îmbracă, îi dă acoperiș deasupra capului și-l convinge din două-trei vorbe că e conservator. În câteva discuții cu acesta, dar și cu fiul său, afli câteva detalii despre copilăria lui Ailes într-un orășel din Ohio: cel mai influent pare să fi fost tatăl său, un om muncitor, dar sufocant și agresiv, care l-a învățat să nu aibă încredere în nimeni și să-și rezolve problemele prin violență.
Un sfârșit pe care nu-l merita
Roger Ailes și Rupert Murdoch. Fotografie de Ninian Reid, via Flickr
Mini-seria se încheie cu decăderea fostului șef de televiziune. Prima piesă de domino e răsturnată de Gretchen Carlson, fostă prezentatoare a matinalului Fox News, care înregistrează timp de un an fiecare moment de hărțuire sexuală și abuz verbal la care este supusă. După ce e dată afară fără preaviz, evită semnarea unui acord de confidențialitate și se duce cu înregistrările la un cabinet de avocatură.
Murdoch și fii săi mai progresiști (oare?) pornesc o investigație internă în urma căreia ies la iveală toate mizeriile la care fuseseră supuse femeile din companie de Ailes și sicofanții săi libidinoși. Aș vrea să spun că Roger Ailes a avut parte de sfârșitul pe care-l merita. Dar n-a fost cazul. Fox News l-a înlăturat finuț, cu un cadou de adio în valoare de 40 de milioane de dolari. În același timp, Donald Trump, cel ce avea să ajungă președinte în 2016, l-a luat în echipa sa de campanie, lăsându-l să-i scrie discursuri sau să-l pregătească pentru dezbateri. Practic, a fost pe cai mari până-n ultima clipă, când hemofilia ce-l chinuise o viață întreagă a hotărât să-i dea lovitura finală la 77 de ani. Un sfârșit pe care nu-l merita.
25
14
