Narațiunea promovată de presa mainstream spune că vedeta pop Sinead O’Connor a luat-o razna în 1992, după ce a rupt fotografia papei în celebra emisiune “Saturday Night Live.” Dar dacă exact opusul este valabil? Dacă Sinead abia atunci s-a regăsit pe sine?, se întreabă New York Times care a stat de vorbă cu starul pop, cu ocazia lansării memoriilor sale ”Rememberings”, eveniment ce va avea loc luna viitoare.
O’Connor degajă o familiaritate tandră, grație zâmbetului ei serafic, gurii ei slobode, dar și faptului că posedă unul dintre cele mai iconice chipuri din cultura pop, cu capul ei ras. Dacă ai auzit de ea, știi clar două lucruri: celebrul video close-up în care interpretează versiunea personală a piesei lui Prince “Nothing Compares 2 U.” și scena de la SNL în care rupe fotografia papei în semn de protest față de cazurile de abuzuri sexuale din interiorul bisericii catolice, moment care i-ar fi ucis cariera.
Însă, așa cum scrie New York Times, O’Connor, care stârnea vălvă în 2018 când anunța că s-a convertit la islam, nu vede lucrurile la fel. În memoriile sale, “Remembering”, ea relatează povestea din propria perspectivă.
“Mass media m-a convertit într-o nebună pentru simplul fapt că nu mă comportam așa cum ar trebui să se comporte o vedetă pop. Am impresia că a fi vedetă pop e ca și cum ai fi prizonier într-un fel de închisoare. Trebuie să fii fată cuminte”, spune Sinead O’Connor. Și e clar că ea nu este.
Memoriile sale vin într-un context în care, la nivelul culturii populare, pare să aibă loc un fel de reevaluare a vechilor judecăți. Declarațiile sale din emisiunea “SNL” au o notă mult mai personală decât se crede. În cartea sa, ce va fi lansată în luna iunie, Sinead detaliază modul în care mama sa o abuza fizic în copilărie.
Timpul a dovedit că acuzațiile sale la adresa bisericii catolice erau îndreptățite, ar spune unii, fiindcă a urmat o serie de dezvăluiri și scandaluri care au zguduit Vaticanul și l-au obligat să ia atitudine. Însă modul excesiv în care a reacționat O’Connor nu are legătură neapărat cu a avea sau nu dreptate. Era legat mai mult de ce fel de provocări acceptăm din partea femeilor din lumea muzicii, notează cotidianul american.
“Nu pentru că eram celebră sau ceva, ci pentru simplul fapt că eram o ființă umană aveam dreptul de a spune ceea ce simțeam”, mărturisește Sinead O’Connor, cu țigara pe care o poartă mai mereu între degete.
Pandemia a trăit-o singură, retrasă într-un sat irlandez din zona muntoasă, uitându-se la știrile CNN și la showuri despre crime.
“Sunt norocoasă pentru că mă simt bine în propria mea companie”, spune ea.
Cartea este povestea vieții sale: de la trauma de a crește într-o familie destrămată, la primii ani în lumea muzicii din Dublin și primele apariții pe scenă, aventurile și rătăcirile sale în lumea sexului, a drogurilor și a rock'n'roll-ului, împlinirea pe care a simțit-o devenind mamă, căutările sale spirituale și, dincolo de toate, durabila ei pasiune pentru muzică.
