Este una dintre cel mai talentate, cele mai profesioniste si cele mai modeste actrite romane. Acest lucru vi l-ar putea spune si Michael Haneke, Lucian Pintilie sau Stere Gulea, dar si Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu ori Ciprian Alexandrescu.

Publicul a descoperit-o recent facand comedie in scurtmetrajul „Fata galbena care rade”, de Constantin Popescu, unde multi tineri si-au recunoscut mama. Luminita Gheorghiu nu se teme, insa, de computer, dovada ca a discutat cu cititorii HotNews.ro.

Despre modestie

Am vazut oameni de mare valoare care nu-si strigau calitatile. Ma gandesc precis - am un exemplu-, la Liviu Ciulei. Era bland, cu indicatii sotto voce, asculta pe toata lumea. Daca-i propuneai ceva - imi aduc aminte ca repetam cu el „Desteptarea primaverii” si se mai enerveaza cineva din partea tehnica ( cateodata mai reusesc sa fie si nepoliticosi) -, nu raspundea, nu-si punea mainile in sold niciodata. (...) De fapt, valoarea iese la suprafata, nu are cum sa nu iasa. Nu are cum sa nu iasa valoarea. Nu trebuie sa spui tu sau sa faci ceva. Munca ta, daca e bine facuta, s-o mai spui si tu?

Despre colaborarea cu Michael Haneke

* Am fost foarte relaxata cu Haneke, asa cum am fost si la „Morometii”. De fapt, o perioada lunga - pana la 50 de ani - nu am avut emotii nici in teatru, nici in film. Ca sa nu mint, n-am avut emotii nici la „Lazarescu...” pentru ca m-am lasat pe Cristi Puiu, dar cu Haneke a fost atat de bine...

(...) Haneke este un ciudat, are o anumita duritate. De fapt, viata are o duritate pe care el o arata in filme. (...) La ultima secventa, care era o secventa grea (...) am tras 23 de duble - le-am numarat eu. Mi se facuse rau de atata concentrare si de atata desen al situatiei, pentru ca nu poti sa-ti arunci lacrimile pe aparat. In patru propozitii se nuanteaza suferinta. Nimeni nu intelegea de ce mai vrea o dubla (...) si ma miram de ce. Ba ca cinci milimetri de umbra pe nasul meu, ba ca... (....), si am cerut o aspirina ca nu mai puteam. Imi venea sa vomit de atata plans si ma durea capul. Mi s-a dat un fasconal. Fasconalul m-a calmat atat de tare... Nu stiu cate duble am mai tras, am simtit ca nu le fac bine. Si el a zis: „Ce este?” „Nu le fac bine.” S-a terminat filmarea, mi-au adus un tort - era ziua mea de nastere, implineam 50 de ani -m-au aplaudat (pentru ca asa se obisnuieste cand un actor termina zilele de filmare), si a venit la mine politicos, dar destul de dur: „La talentul tau, tu trebuie sa-ti dozezi scena si emotia.” N-am zis nimic, n-am zis: „Domnu' Haneke, dar am facut atatea....” Nu. Dupa un timp mi-a trimis o scrisoare (...) in care spunea ca a vazut materialul si ca e foarte bun si ca lumea a apreciat secventa ca fiind foarte buna si ca el isi cere scuze ca era asa tensionat, pentru ca era ultima zi de filmare si nu-i place sa se desparta de un film, si mai era si ziua mea de nastere. Frumos din partea lui ca mi-a trimis acea scrisoare. Dreptatea era insa total de partea lui. De atunci, si daca-mi vine sa mor nu mai iau nimic nici pe teatru, nici pe film. (n.red. - Nici un medicament.). Trebuie sa-ti controlezi mintea.

* El (n.red.- Michael Haneke) m-a intrebat la Bucuresti dupa ce am dat probele: „Mi-ai vazut filmele?” „Nu. Da' nici dumneata pe-ale mele.” Am zis-o in gluma. Si, ca sa fiu sincera-sincera, nu stiam de Haneke. Asa ca.... N-am avut eu emotii in LA cand l-am intalnit pe Spielberg, sau pe Clint Eastwood.

A absolvit IATC-ul in 1972, dar primul sau rol important a venit de-abia in 1988, cand a interpretat-o pe Catrina Moromete in „Morometii” (regia Stere Gulea), unul dintre filmele memorabile ale cinematografiei romane. De atunci, pe langa rolurile din teatru, si cele din film au inceput sa se insire ca margelele - „Trahir si „Trenul vietii” (in regia lui Radu Mihaileanu), „Priveste inainte cu maine” (Nicolae Margineanu), „Code inconnu” si „Le Temps du loup” (Michael Haneke), „Maria” (Calin Netzer), „A fost sau n-a fost?” (Corneliu Porumboiu), „Marfa si banii” si „Moartea domnului Lazarescu) s.a.

Pentru ultimul a luat in 2006 cele mai multe premii din cariera - Premiul Asociatiei Criticilor de Film din Los Angeles, Cea mai buna actrita - Namur (Belgia), Cea mai buna actrita - Festivalul Transilvania, Cluj-Napoca, Cea mai buna actrita Safi (Maroc). A fost si la Los Angeles, unde a urcat pe scena alaturi de Steven Spielberg, Helen Mirren sau Clint Eastwood si unde s-a simtit foarte iubita, dar a uitat aparatul cu care a imortalizat evenimentul in camera de hotel.

Luminita Gheorghiu are doua fiice, Maria si Alexandra. Alexandra studiaza regia de film, in vreme ce Maria calca pe urmele tatalui ei, stomatolog de profesie.

Asculta interviul cu Luminita Gheorghiu

Descarca interviul in format MP3