Aproape de lansarea celui de-al saptelea album, formatia Vita de Vie a vorbit pentru HotNews despre situatia in care se afla Romania din punct de vedere muzical si despre discul Fetish, care va aparea pe piata pe 18 martie, alaturi de cel mai important cotidian din tara. "Totul in viata noastra se indreapta catre statutul de file. Poate o fosta casnicie va deveni un file. Il deschid si iti apar: poze - copii, munca. Da-l incolo de file, mai exista si chestii reale. Si una dintre chestiile reale este albumul Fetish al formatiei noastre". Trupa va sustine doua concerte de lansare, pe 25 si 26 martie, in Silver Church, respectiv clubul Mojo din Capitala.

Reporter: De ce Fetish?

Adi Despot: Pentru ca este un nume foarte bun, este un nume cu foarte mare impact si, in acelasi timp, ascunde in spatele lui foarte multe intelesuri. Suntem o formatie care de foarte putine ori, in muzica, da totul mura-n gura. Ne place sa ne ascundem dupa metafore si ne place ca in spatele versurilor sa existe niste filme, niste concepte, niste idei. Atunci, numele asta de album se potriveste la fix cu noi, in acesta perioada a noastra si cu muzica noastra recenta.

Rep: Ce fetisuri are Vita de Vie?

Adi Despot: Are foarte multe fetisuri. Daca vrei, cel mai pregnant este muzica.

Sorin Danescu (clape): Asta ca grup de oameni, ca si constiinta colectiva. In primul rand, trebuie sa-ti recunosti si sa-ti admiti propriile fetisuri. In contextul lansarii acestui album, fetisurile noastre sunt, in mod categoric, muzicale. Sunt artistice. Si avem foarte multe. Spre exemplu, daca am lua formatia Judas Priest, poti spune ca solo-ul epic dintr-o piesa este un fetis al formatiei Judas Priest. Avem si noi fetisurile noastre muzicale si artistice, n-o sa le dezvaluim acum, in interviul asta, dar in directia asta as sugera sa se gandeasca lumea atunci cand analizeaza numele de Fetish in raport cu formatia Vita de Vie.

Rep: Cate piese oferiti fanilor?

Adi Despot: Zece piese, din care opt sunt noi-noute. Anul trecut s-au implinit 10 ani de la lansarea albumului Fenomental - noi glumeam, am spus ca i-am facut un parastas. Unele dintre piesele de pe Fenomental erau reorchestrate in varianta asta. Si dupa concert, foarte multi oameni au venit la noi si ne-au spus ca varianta noua de la Tine Minte suna fantastic si de ce mult le-ar placea sa apara pe viitorul album. Au incercat sa scrie niste scrisori, strans de semnaturi. Si le-a iesit.

Adevaru-i ca ne placea si noua foarte mult cum iese varianta noua. Am inregistrat-o si am pus-o pe album. Iar a zecea piesa, a doua piesa care nu este noua, este Praf de stele, varianta acustica, varianta care a avut videoclip si care nu a intrat pe nici un album. Videoclipul piesei Praf de stele este videoclipul unei piese reorchestrate. Praf de stele e pe Egon, intr-o varianta electrica. I-am facut o varianta acustica si aceasta varianta acustica, pe care o stie marea majoritate a ascultatorilor, este pe albumul Fetish.

Rep: Aveti colaborari pe acest album?

Adi Despot: La un moment dat, o piesa s-a cerut cantata si de o voce feminina. Si pe un refren exista o interventie feminina. Domnisoara se numeste Teodora Tanase. A cantat pana mai ieri cu o formatie care se numea Evo.

Rep: Unde s-ar situa albumul pe o scara a evolutiei trupei, din punct de vedere al duritatii? Spre exemplu, Fenomental-ul a fost considerat hard, iar albumul Doi a fost vazut ca fiind mai "moale".

Adi Despot: Mi se pare ignorant si infantil sa gandesti muzica in termeni de duritate si moliciune. Faptul ca muzica este dura nu ii confera calitate. Adica am ascultat muzica dura infecta - o porcarie. Si am ascultat muzica soft foarte buna. Cred ca exista muzica buna si proasta in toate genurile muzicale. Incepand din underground si mergand pana in mainstream. Albumul asta e un album cu muzica buna. El este orchestrat, in proportie de 100%, rock. Adica am folosit atuurile maxime: o statie de chitara Mesa Boogie Triple Rectifier si o chitara PRS custom 24. Astea doua, impreuna, iti dau distorsul anilor pe care ii traim. Distorsul ala masiv, care iti umple difuzoarele. Toate piesele sunt orchestrate asa. Adica din punct de vedere al cantitatii distorsului, ele sunt pline de cap la coada.

Nu stiu daca asta e o calitate. Si nu le face neaparat dure. Eu cred ca piesele sunt foarte bune insa. Adica sunt convins ca sunt oameni care nu vor putea digera albumul din cauza chitarilor. Si sunt convins ca piesele, reorchestrate, ar putea fi mult mai digerabile. Poate ca la un moment dat o sa facem lucrul asta, cand ele ne vor cere noua sa facem lucrul asta. Dar pana atunci, asta este haina lor si asta este masina cu care au venit la petrecere. Poate nu e cea mai prietenoasa forma, dar este forma lor.

Sorin Danescu: E un mod mult prea de tipul "Patul lui Procust" de a cataloga o piesa. Cineva poate sa ia o chitara acustica in mana si, fara nici un alt ajutor, sa iti cante ceva foarte dur. Exista si posibilitatea asta. Nu trebuie sa pleci din start de la premiza ca ceea ce are distors e dur, iar ceea ce nu are distors este soft. Nu chiar. Heavy metalul se presupune ca a fost inventat sau experimentat prima oara ca stil de catre formatia Cream. Au fost primele pasaje de heavy metal. Si nimeni n-a zis "aoleu, ce dur!"

Rep: E un material total diferit de ce ati facut pana acum?

Adi Despot: Total diferit nu are cum sa fie, pentru ca in timp ne-am format un stil al nostru. Dar este un album diferit, pentru ca multe dintre piese sunt atipice, nu tin cont de clisee. Cred ca asta e lupta principala a unui muzician, in momentul in care a ajuns la statutul de muzician, sa scape de clisee. Iar noi am reusit cu albumul asta sa scapam de multe dintre cliseele pe care le avem. Imi place sa il numesc album de debut, pentru ca simt ca este albumul care anunta practic un alt drum pentru Vita de Vie din punct de vedere al productiei muzicale si al mesajului.

Rep: Nu e un album conceptual...

Adi Despot: Piesele au legatura unele cu celalalte, pana si versurile au legatura unele cu celelalte. Dar nu e un album concept. Nu e Operation: Mindcrime de la Queensryche, spre exemplu. Sunt atat de multe lucruri mici, atat de multe detalii care te freaca pe undeva, pe interior... primul lucru pe care vrei sa-l faci e sa scapi de ele. Cred ca in momentul in care faci un album concept e momentul in care ai gasit o idee in jurul careia simti ca-ti graviteaza toate simturile. In momentul ala cred ca e bine sa te apuci de un album concept. Sau cand vrei sa arunci praf in ochi oamenilor si nu mai stii ce sa faci: "Fraierilor, nu e un album oarecare, e un album de album".

Rep: De ce v-ati gandit sa-l lansat in formatul acesta cu Gazeta Sporturilor? E un mod de a vinde mai bine albumele?

Sorin Danescu: N-o sa ocolim sa spunem ca e un mod de a vinde mai bine. Adica vindeam la fel de bine si daca ieseam noi si-l vindeam la taraba... Evident ca nu! Gazeta are o putere de penetrare si o putere de marketing pe care noi nu o stapanim. In acelasi timp, insa, Gazeta Sporturilor este un brand si Vita de Vie este, la randul ei, un brand. Asocierea dintre noi doi este benefica si aduce plus valoare fiecarui brand implicat. Mai degraba, ceea ce face Gazeta Sporturilor si este demn de aplaudat, intr-un fel colaboreaza cu artistii cu mesaj.

Pana acum, Gazeta a ales sa se asocieze cu artisti puternici si cu branduri puternice. Si asta este bine. Pentru ca ei si-au asumat un risc, si-au cuantificat riscul si au ajuns la concluzia ca este foarte conform cu imaginea lor sa scoata genul acesta de albume. Si, evident, noi ne-am potrivit.

Adi Despot: Din partea noastra, este total benefica aceasta colaborare, pentru ca, in primul rand, avem sansa sa ajungem in mult mai multe locuri decat am ajunge in mod normal prin propriile forte, autodistribuindu-ne albumul. Una dintre cele mai mari satisfactii ale mele este ca se sar casele de discuri. Este perfect daca le putem sari de acum inainte. Si asa era internetul in coasta lor...! Acuma a mai aparut si chestia asta cu ziarele... e perfect!

Rep: Problema pirateriei v-a lovit si pe voi. In afara incearca sa se rezolve prin implementarea Legii celor trei lovituri. Sunteti de acord cu asa ceva?

Sorin Danescu: Se poate comenta foarte mult pe marginea pirateriei versus patrunderea mai usoara in playerele oamenilor. De foarte multa vreme piata s-a reorientat. Si in alte tari, si in Romania. Sunt probabil ani buni de cand veniturile unui artist nu sunt preponderent din vanzari de discuri si, prin urmare, drepturi obtinute in urma vanzarilor de discuri, ci sunt din concerte si alte activitati similare. Balanta s-a inclinat foarte mult in favoarea concertelor. Si aducand in discutie cazul particular al formatiei noastre, trebuie spus ca a scoate un album cu o casa de discuri, fie cea proprie - avem si noi casa noastre de discuri, de numeste Vita de Vie Music - fie cu alta casa de discuri si al scoate cu Gazeta Sporturilor, in termeni financiari nu este semnificativa.

Daca ai cauta o motivatie financiara in spatele acestei asocieri, ea nu exista. Vorbim de diferente nesemnificative, chiar in conditiile tirajelor mari. Ideea este ca Gazeta Sporturilor va vinde albumul, el va ajunge in forma lui de album in foarte multe case si nu in forma de file-uri. Se contureaza un pattern aici, incep sa devin putin obsedat de file-uri. Totul in viata noastra se indreapta catre statutul de file. Poate o fosta casnicie va deveni un file. Il deschid si iti apar: poze, munca, copii. Da-l incolo de file, mai exista si chestii reale. Si una dintre chestiile reale este albumul Fetish al formatiei noastre. Este fizic, este in mana, uite-l pe raft. Are mult mai multa pregnanta si prezenta in constiinta colectiva decat un file.

Rep: Cat timp v-a luat sa realizati discul?

Sorin Tanase (tobe): In total - aproape trei ani de zile: partea de creatie a durat o perioada care insumeaza cateva luni de zile - perioada de repetitii. Pe parcursul acestor trei ani au fost si doua sesiuni de inregistrari ale albumului.

Adi Despot: Unele piese au fost inregistrate cam de patru ori, cum a fost Esti mai frumoasa cand plangi. Am tras-o de foarte multe ori, pentru ca tot nu iesea. Si am ajuns sa o terminam acum, in martie.

Sorin Danescu: De fapt, un lucru amuzant: piesa single - Esti mai frumoasa cand plangi, a fost prima piesa inregistrata si ultima terminata.

Rep: Adi, tu ai fost in juriul care a ales cei 16 finalisti de la Eurovision. Cum ti s-au parut concurentii de anul asta?

Adi Despot: Slabi. Le-am zis si la conferinta de presa organizata de TVR. Dintr-un motiv sau altul, sunt invitat in juriul Eurovision de multi ani. Ba mai mult, in ultima perioada in fiecare an. Constat ca muzica trimisa spre a fi acceptata la Eurovision este din ce in ce mai proasta, iar compozitorii care trimit muzica la Eurovision sunt din ce in mai "anonimi", daca se poate spune asa. In sensul ca cei consacrati nu mai trimit melodii pentru Eurovision, compozitorii pe care-i auzi pe posturile de radio nu mai trimit nici ei. 80% din muzica trimisa la Eurovision este facuta de copii acasa, cu un calculator. Probabil ca este a doua melodie pe care au scris-o. Bineinteles, lor li se pare geniala, dar trebuie sa mai treaca ceva timp...

Mi-am dat seama ca melodiile sunt trimise pe criterii de ce se difuzeaza pe media. Adica acum trei ani de zile se difuza R&B peste tot, toata lumea canta asta, nu conta ca inainte cu o saptamana cantasera altceva. Acum nu se mai difuzeaza R&B. Si daca vrei sa intri la radio, trebuie sa canti house. Si ia uite-i pe toti artistii romani cum au facut stanga imprejur si acuma toata lumea, de unde erau ei inovatorii genului R&B in Romania - eu sunt regele R&B-ului, eu fac... - acuma toti canta house. La house din fericire nu se bate nimeni cu pumnul in piept: "eu am inventat house-ul in Romania". Dar 80% din piesele de anul asta erau house. Copiii sunt dezorientati, trebuie sa-i intelegi: vad ce se da acolo si zic ca asa ceva trebuie sa trimita si ei la concurs. Cam asta este Eurovisionul...

Rep: Criza economica este din ce in ce mai acuta, dar anul acesta se pare ca este anul concertelor...

Adi Despot: Stii cum e... in perioada de criza, oamenii se distreaza What the fuck, e criza! :) E natural... trupele din afara au inceput sa vina din ce in ce mai des pe aici. Si umplu si un gol.

Sorin Danescu: Daca stai si faci o sectiune printre comentariile oamenilor apropo de cei care au venit, mereu vei intalni foarte multa lume care spune: "Mama, ce misto ar fi sa vina si aia, da sa traiesc sa-i vad si pe aia? Dar aia de ce nu vin?" Uite ca vin toti, pe rand! Stii care ar fi cel ma de succes festival in Romania? Ar fi festivalul alora care nu au mai venit in Romania. :)

Adi Despot: Este multa bataie cu pumnul in piept. Mama, astia care vin sunt naspa. Dar daca ar veni aia, mama ce misto ar fi. Si in ziua in care vin aia: pai da ce, tata, e prea scump biletul. Comentarii negative vor fi tot timpul. Dar e bine ca se intampla si e bine ca se intampla cu o frecventa din ce in ce mai mare.

Rep: La concertul Madonna foarte multi s-au plans de praf, iar cu un an inainte, la Metallica, nu s-a plans nimeni de nimic, desi multi au venit cu cateva ore mai devreme (pentru a prinde loc cat mai in fata) si au stat in ploaie...

Adi Despot: Exista mai multe nivele de asimilare a muzicii. Pentru unii muzica se opreste in zona urechilor, pentru altii intra si in minte, si in suflet. In momentul in care iti intra in minte si in suflet, poate sa fie ninsoare, frig, ploaie, nu conteaza.

Rep: Depinde asta de un gen anume?

Sorin Danescu: Nu. Si este un "nu" raspicat. De foarte multe ori auzim afirmatii de genul "muzica mea, pe care o ascult eu... aia e muzica! Si pentru ca ascult muzica asta, sunt foarte tare si foarte cool." Foarte rau! Nu se impart niciodata oamenii in functie de gusturile muzicale. Pentru ca in mod automat vei avea oameni care ascult acel gen de muzica pentru ca s-a spus ca este bine sa asculti acel gen.

Rep: Ati dat sute de autografe de-a lungul anilor. Aveti vreo amintire deosebita in legatura cu vreun autograf?

Sorin Danescu: Am o poveste foarte draguta legata de un artist care din pacate nu mai este printre noi: Liviu Tudan. La un concert, intr-un oras, s-a apropiat un mic grup si doua persoane pareau a fi mama si fiica. Sau cel putin prietene. Si una "Hai, hai, hai, ai curaj, du-te si cere-i autograful." Si s-a dus la Liviu Tudan, el i-a acordat autograful, dupa care tipa s-a intors catre persoana cu care era si a zis: "Si acum ce fac cu el?" Foarte buna intrebarea :).